Există un autor japonez care spune că atunci când avem lucruri dragi care s-au uzat, așa cum sunt unele pulovere, unii pantaloni sau unele încălțări, este bine să căpătăm obiceiul să ne despărțim de ele într-un mod natural, care să nu ne pună în situația de a le regreta. De aceea, trebui să le facem să fie curate și să începem să vorbim cu cele lucruri. Pentru cine nu înțelege treaba, stă cam anormal să vorbești cu o cămașă, cu niște pantofi, cu un pulover sau cu o bască. Dar, ideea este să ne despărțim de ele și elementul psihologic contează, căci de cele mai multe ori avem senzația că nici pantofii, nici basca, nici puloverul și nici pantalonii nu sunt suficient de uzați.
Dacă stabilim o rutină de a ne împăca cu gândul că ne-au fost suficient de utili atât pantalonii cât și puloverul sau alt element vestimentar, dar a sosit momentul să ne despărțim de ele, prin ritualul mulțumirii că ne-au fost utile acestea, prin atitudinea pozitivă față de momentul despărțirii, vom schimba felul nostru de a fi și ne vom ușura foarte mult de momentul în care punem într-o pungă și ducem la reciclabile sau la gunoi tot ceea ce este uzat și nu ne mai este de trebuință.
Am înțeles cum trebuie să mă comport, după spusele autorului japonez al acelei filosofii și am exersat și eu monologul față de un pulover de bumbac, de culoare superbă, de care m-am folosit ani în șir, dar care a ajuns să se uzeze și care îl făcea greu de utilizat fără să se vadă că i-a trecut timpul. Micul monolog a fost interesant și nu m-am consider deloc o persoană ciudată, căci nu eram pe o scenă în fața unui public, ci eram doar eu cu puloverul meu. După ce am vorbit, m-am considerat eliberat și fără vreo durere sau reținere, m-am despărțit de pulover și consider că este doar începutul și din această zi nu voi mai aștepta să mi se spună că lucrul cutare s-a boțit și musai trebuie aruncat.
(05 martie 2023)
No comments:
Post a Comment