Povestioara aceasta este tot dintr-o bază de practică agricolă. Când studenții lucrau foarte bine, unele ferme le dădeau ceva bănuți. Într-un an s-a întâmplat acest eveniment. De regulă eu aveam studenți foarte muncitori. Grupa mea de studenți era micuță, dar erau foarte buni, disciplinați, respectuoși și așa cum am zis, vrednici. La plecare, studenții mei au primit ceva bănuți, nu mulți, dar erau ceva bănuți. Ei au semnat ștatul de plată. A venit un student la mine să mâ întrebe ce am avut eu cu el de a primit cu un leu mai puțin decât colegii lui. Am mers la contabila care întocmise statul de plkată și femeia mi-a zis că suma nu se împărțea exact la toți și a fost un caz în care un student a primit cu un leu mai puțin.
I-am zis studentului explicația primită de mine și el nu a fost deloc mulțumit. Era tare supărat. Fusese lovit crunt în orgoliul lui, căci el se considera mai puțin bun în raport cu toți ceilalți colegi ai lui. Nicio explicație, nicio consolare, nici faptul că dacă leul acela este foarte important, i-l dau eu de la mine din buzunar, nu au reușit să domolească tensiunea din sufletul acelui tânăr. Am chemat pe studenți, le-am explicat de unde vedea acea diferență de un leu. Studentul a rămas în continuare foarte supărat, cred supărat pe mine, dar statul de plată s-a făcut fără să fiu eu consultat. Au trecut anii și ori de câte ori l-am revăzut pe acel tânăr, tot aveam senzația că bănuia că eu avusesem ceva cu el. Trist, dar adevărat.
(31 martie 2023)
No comments:
Post a Comment