1.000 de oameni care m-au impresionat: Luigi DOBRESCU

Rar mi s-a întâmplat să văd un profesor de talia lui Luigi DOBRESCU. Când spun talia, nu trebuie să se înțeleagă nici înălțimea, nici volumul, ci ținuta și felul de a se prezenta. 
Profesorul Luigi DOBRESCU era ca un ceasornic, intra imediat ce se suna în sala de curs.
Profesorul Luigi DOBRESCU își termina cursul în clipa în care se suna de ieșire.
Profesorul Luigi DOBRESCU avea cursul structurat și pe tablă la sfârșitul orelor rămânea esența întregului curs, nefiind necesar să șteargă ceva pe durata expunerii.

Profesorul  Luigi DOBRESCU venea la costum și cravată, purta ochelari și niciodată nu era pus să ridice tonul la noi pentru a face liniște, pentru că tot ceea ce prezenta el era atât de interesant încât noi, studenții fie că notam câte ceva, fie ascultam captivați spusele sale.

La examenul de Tehnologie industrială din 26 ianuarie 1966 (Nicolae CEAUȘESCU nu-și aniversa ziua de naștere cu fast încă pentru că abia se instalase la cârma PCR), profesorul Luigi DOBRESCU mi-a acordat nota 9 (nouă) pentru răspunsurile mele și sunt mândru de mine, căci profesorul nu arunca cu notele mari așa cum făceau alți profesori contemporani cu mine după 1989 pentru a-și atrage dragostea studenților. Eu am avut câteva modele, iar Luigi DOBRESCU era modelul meu în ceea ce privește gesturile, claritatea, sobrietatea, vocabularul, mobilitatea și vorbitul liber de la catedră. Nu am agreat niciodată pe profesorii care citeau după foi sau care citeau cuvânt după cuvânt textul scris pe planșele rulate pe ecran la videoproiector.

La profesorul Luigi DOBRESCU condicile de prezență erau pe catedră, dar el nu făcea niciodată prezența, însă sala de curs era plină cu studenți și nu s-a întâmplat să vină vreun student după ce profesorul a intrat în sală sau să intre studenți în pauza dintre orele cursului, căci toți îi apreciau cursurile și din respect, veneau la ore, erau punctuali și disciplinați.


(27 martie 2023)