În familia lor era doi lăutari. Unul cu acordeonul, iar celălalt cu țambalul. Doar de Ion C. MIHALCEA îmi aduc aminte numele. Când lumea din mahala făcea referire, zicea despre ei ai lu' CIONTICĂ. Nu știu de unde le venea acest nume, dar când mergeam la spectacolele orchestrei Doina Argeșului, știam că pe scenă sunt și acordeonistul și țambalagiul, amândoi ai lu' CIONTICĂ.
În acele vremuri nu existau pretențiile de acum cu studiourile de înregistrare. Lăutarii ai lu' CIONTICĂ cântau la ei în curte și lumea nu era deloc deranjată. Casa lor era lângă o alimentară și când repetau lumea se oprea să-i asculte de parcă era ca la urs cu se zicea. Mie îmi făcea plăcere să prind acele momente și stăteam minute în șir să-i ascult. Nu de puține ori am uitat de ce m-a trimis mama la alimentară și mă întorceam acasă să-mi repete de ce trebuia să merg să cumpăr.
Ai lu' CIONTICĂ erau lăutari adevărați. Ei nu cântau la nunți așa cum fac așa-zișii instrumentiști de azi, din lăcomie. Ei erau angajații orchestrei de muzică populară românească Doina Argeșului și băteau la pas toate satele județului Argeș, căci pentru ei nu era rușine să meargă la sate să cânte pentru popor, așa cum le e rușine artiștilor de azi să părăsească Bucureștiul și să meargă să cânte sau să joace dacă sunt actori pe scene de la cămine culturale sătești. Când mergeam la Căminul cultural 23 August din Găvana, ai lu' CIONTICĂ aveau și ei secvențe de soliști și le ziceau ca mari maeștri căci și acordeonistul și țambalagiul erau foarte buni.
(31 martie 2023)
No comments:
Post a Comment