Când eram student în anul al III-lea am avut ocazia să învăț să lucrez pe tabulator și să lucrez la proiectarea de sisteme informaționale, discipline unde la seminarii a venit asistentul Gheorghe IOAN care lucra la Centrul de calcul al DCS. Era un excepțional practician, care cu mult tact și cu înțelegere ne prezenta problemele teoretice, dar venea cu exemplificări din producție, nu foarte apropiate de ceea ce era în producție, ci chiar la scara 1:1 cu ceea ce era în producție. Ani în șir după terminarea facultății și eu dar și mulți colegi care au lucrat la proiecte ample de realizare de sisteme informaționale și de sisteme informatice, i-am mulțumit lui Gheorghe IOAN pentru ceea ce ne-a învățat.
M-a impresionat la Gheorghe IOAN faptul că niciodată nu folosea pronumele personal eu, ci vorbea în așa fel încât să înțelegem că munca de analiză și de proiectare de sisteme informaționale sau de sisteme informatice este o muncă de echipă. Cred că tactul de care am vorbit se datora și faptului că meseria lui era cea de analist de sistem și în procesul de analiză trebuie să ai capacitatea de a asculta ceea ce spune viitorul beneficiar al sistemului informațional sau informatic pe care vrei să-l proiectezi. Numai dacă ai această capacitate vei înțelege ceea ce vrea acest beneficiar, care știe meseria lui, dar care va folos în meseria lui fluxurile pe care analistul le proiectează, precum și documentele gândite de analist. Cine nu are capacitatea de a asculta și de a înțelege, va proiecta un sistem informațional sau sistem informatic după cum îl taie capul pe analist sau pe proiectant și sistemul nu va fi util nimănui, căci este o proiecție ireală a unei realități inexistente.
Numai Gheorghe IOAN știa să ne insufle necesitatea de a avea răbdare, de a ști să punem întrebări și din aproape în apropape să ajungem să definim clar, corect și complet problema pe care o pune sistemul pe care vrem să-l proiectăm, ca acest nou sistem să se plieze mănușă pe cerințele beneficiarului, cu acre noi trebuie să fim prieteni, parteneri și mai ales colaboratori, dacă vrem să avem succes.
În 26 iulie 1969 când eu am împlinit 22 de ani, profesorul meu de la seminar Gheorghe IOAN mi-a dat nota 10 (zece) la colocviul de practică pe care l-am făcut la Centrul de calcul al DCS, unde am învățat multe despre disciplina de echipă, despre punctualitate și mai ales despre ce înseamnă să taci și să faci.
Un coleg pus pe șotii a zis: după ce că e IOAN mai e și Gheorghe.
(27 martie 2023)
No comments:
Post a Comment