Eram la biroul meu de la sala 2320 și pregăteam un curs. Era liniște. A intrat o doamnă care s-a salutat cu colega de la biroul din dreapta mea. Se cunoșteau. Mi-a făcut și mie cunoștință. Era nevasta fostului rector din studenția mea. Au vorbit ce au vorbit și doamna a scos din geantă niște foi bătute de ea la mașină. Era bibliografia cu lucrările tipărite de soțul ei, fostul meu rector. Colega mea s-a uitat pe ele și mi s-a adresat mie. Mi le-a întins. M-am uitat și eu pe acele foi. Erau foarte îngrijit dactilografiate și un lucru important, erau corect completate, exact cum se face o bibliografie adevărată, ceea ce înseamnă că doamna avusese în mână fiecare exemplar despre care scrisese acolo. Erau puse și în ordine cronologică. Am felicitat-o pe nevasta fostului meu rector pentru truda cu care realizase acea lucrare. Doamna mi le-a oferit mie. Le-am luat și i-am mulțumit pentru acele pagini. Ani de zile le-am avut cu mine și ori de câte ori mă mutam, dădeam de ele și nu mă înduram să mă debarasez de acele foi. Cred că și acum le mai am pe undeva, dar nu mai am puterea să scotocesc printre hârtii să dau de ele să le scanez cu telefonul.
M-a impresionat nevasta fostului meu rector pentru respectul pe care l-a acordat muncii soțului ei și pentru felul în care ea dorea să-i cinstească memoria.
(31 martie 2023)
M-a impresionat nevasta fostului meu rector pentru respectul pe care l-a acordat muncii soțului ei și pentru felul în care ea dorea să-i cinstească memoria.
(31 martie 2023)
No comments:
Post a Comment