Pe el îl chema Gică. Coroană era poreclă cred, dar numele de familie nu-l știu. L-am văzut pe terenul de fotbal de lângă linia de cale ferată și nea Gică juca fotbal cu puștimea și toată lumea se minuna că el bărbat în toată firea se bagă în jocul copiilor.
Nea Gică Coroană avea ciudățeniile lui. Deși avea nevastă și doi copii, el trecea în mahala ca un om fără niciun rost, un ciudat. Poza în omul nemulțumit de regimul lui Gheorghe GHEIRGHIU DEJ și și-a depus actele să emigreze în URSS. Se petrecea acest eveniment, undeva în anii '60 și era ceva absolut excentric. Nimeni nu a dat crezare dorinței lui nea Gică Coroană, până în ziua în care chiar a plecat cu toată familia în URSS. A stat el acolo cât a stat, dar nefiind obișn uit cu munca, și-a pus coada între picioare și a revenit pe meleagurile mioritice. De atunci n-a mai zis nimic. M-a impresionat nea Gică Coroană că de la revenire, s-a pusa pe treabă. El care nu bătea un cui, a refăcut gardul. A mers la muncă și făcea măcelărie la abatorul din Pitești. Nu aveam o explicație la transformare, dar cred că omul și-a dat seama că nu are altă soluție, din moment cu visul lui cu țara sovietelor eșuase.
(31 martie 2023)
No comments:
Post a Comment