Trebuie să spun din start că mie Istoria ca disciplină de școală nu mi-a plăcut niciodată. Nu voi înțelege nici în ruptul capului de ce eu trebuie să memorez anii de domnie ai regilor, ai domnitorilor sau ai prinților și nici zilele, lunile și anii în care au avut loc oarece bătălii. Toate acestea își au locul în cărțile de istorie pe care eu le văd ca fiind extrem de utile pentru a înțelege de unde venim, cine suntem și încotro ne îndreptăm. Totuși, am avut în școala generală, în liceu, dar și în facultate discipline de istorie. În anul întâi am avut disciplina Istoria Economiei Naționale a României, disciplină unde s-a predat și eu a trebuit să învăț despre numărul de mori, despre bănci, despre fabrici și despre agricultură, ca număr de gospodrii, de hectare de teren arabil, despre producții de grâu și porumb în diferite perioade. Am învățat și despre soia, iar profesorul meu care a înlocuit-o la curs pe titulara cursului, a zis o poezioară:
Soia-n sus și soia-n jos,
Doamne, cât sânt de soios.
Soia-n sus și soia-n jos,
Doamne, cât sânt de soios.
Nu vreau să par ipocrit, dar am învățat la Istoria economiei Naționale a României de mi-au sărit capacele, nu din dragoste față de disciplina numită Istorie, căci eu nu le aveam pe acestea cu memorarea de ani, luni, zile și denumiri de evenimente, ci pentru că în joc era bursa mea, deci condiția de a rămâne sau nu student, căci familia mea nu dispunea de resurse să țină o lepră care nu învăța în facultate. Deci am învățat la Istoria Economiei Naționale a României și la examenul din 5 iunie 1966 am luat nota 10(zece). În carnetul meu se află semnătura profesoarei Anica CHERCIU. Despre aceasta voi spune că a fost primul om de la care am aflat că prima zi de curs, este prima zi de învățătură, căci cursul său a fost primul curs din viața mea de student. Anica CHERCIU avea darul de a spune lucrurilor pe nume și în câteva cuvinte ne-a lămurit cum stau lucrurile cu viața de student, care este hotărâtă în zilele de sesiune. S-a întâmplat că în semestrul al II-lea cursul de Istoria Economiei Naționale să fie sâmbăta le la ora 18 la ora 20, adică chiar ultima activitate din săptămână. Trebuie să spun că sala de curs era înțesată de studenți că profesoara noastră avea calitatea de a preda un curs de calitate, care era deasupra cărții ce se afla la bibilotecă și pe care colegii din anii trecuți avuseseră curiozitatea s-o cântărească și să ne spună o greutate care ne-a îngrozit, căci era exact cum este un top de hârtie din ziua de azi, greu ca dracul.
Ceea ce am remarcat eu a fost faptul că profesoara Anica CHERCIU nu zâmbea, nu comenta. Intra în sală, începea cursul și îl termina exact ca un actor care declamă un rol, aparent fără să-l intereseze ce este în jurul său, pentru că spectatorii, adică noi, eram numai ochi și urechi. Notițele sale au fost esențiale. Eu am citi și cursul scris de M. A. LUPU, dar nota am obținut-o doar după cele scrise când am învățat după notițe.
Când după Revoluție un profesor de la Catedra de Istorie a Economiei Naționale a venit la noi să introducem în planul de învățământ de la Secția de Informatică Economică și disciplina de Istorie a Economiei Naționale a României, l-al expediat brutal, spunându-i că eu am dat examen la această disciplină și am luat chiar 10, dar este o disciplină descriptivistă care nu-și găsește nici locul și nici rostul în viața studenților informaticieni. Am mai zis eu încă ceva, dar mi-e rușine să reproduc aici.
(27 martie 2023)
No comments:
Post a Comment