Imediat după Revoluția din Decembrie 1989, Occidentul a început să ne viziteze și mulți dintre vizitatori au fost surprinși de faptul că noi nu suntem în stadiul de maimuțe și avem istorie, monumente de arhitectură remarcabile, colecții de artă în care se găsesc reprezentați ai școlilor de pictură sau de sculptură din țările lor de baștină. A venit o delegație din Franța și din discuție în discuție, i-am vorbit unui profesor de Mado ROBIN. Tipul a fost șocat. Când a revenit în România mi-a adus un CD cu arii din opere interpretate de Mado ROBIN.
Tot cu un astfel de prilej l-am cunoscut pe profesorul Michel FERNEY de la École nationale d'ingénieurs de Belfort - ENIBe, care era și directorul laboratorului unde aveam să lucrez eu pentru trei luni. M-a impresionat la profesorul Michel FERNEY că nu vorbea mult, ci era om de acțiune. El conducea lucrările de disertație ale unor tineri. Acolo, un profesor face cercetare și Michel FERNEY făcea cercetare. El coordonează 2 - 3 lucrări de masterat și tot așa, foarte puține teze de doctorat. Michel FERNEY își chema doctoranzii și masteranzii la seminariile științifice, care erau foarte, foarte serioase. Problemele erau dezbătute cu seriozitate și nimic nu trecea mai departe până când nu se lămureau și cele mai mici detalii.
Profesorul Michel FERNEYm-a impresionat că era înconjurat numai de oameni extrem de performanți. La el în laborator nu era nici ruda lui X, nici favoritul lui Y, nici amanta lui Z, așa cum se întâmplă pe meleaguri dâmbovițene, unde s-au format dinastii și găști, căci un strop de iere atrage mult mai multe muște decât o cană cu fiere și învățământul superior unde sunt puține ore pe săptămână e atractiv pentru oamenii oamenii puternici căci este cea mai bună resursă pe care o împart cui nu trebuie, mai ales. Profesorul Michel FERNEY avea principii clare și era un om de onoare, care spunea verde-n față cum stau lucrurile, drept pentru care l-am apreciat enorm.
(26 martie 2023)
No comments:
Post a Comment