Eu și anticariatele

Până la Revoluția din Decembrie 1989 frecventam cu regularitate anticariatele, căci găseam acolo acele cărți de care aveam nevoie. După Revoluție au intervenit mulți factori și necesitatea de a procura cărți ceva mai vechi a scăzut din interes. Apariția la Universitate a vânzătorilor de cărți mi-a creat un sentiment de disconfort. Arăta că nu mai este cartea ceea ce a fost, din moment ce a coborât pe marginea drumului. 
Acum lumea nu mai citește. Acum lumea consultă Internetul și oamenii au cu totul alte priorități. dacă în USA oamenii nu au biblioteci, se pare că și la noi biblioteca nici element de mobilier nu mai prezintă interes.

Apar din când în când la noi la scară niște fluturași cu anticariate care cumpără cărți vechi. Nu știu dacă este o afacere, dar având în vedere că bătrânii nu mai au ce face cu cărțile, iar tinerii nu citesc cărți, cred  că anticariatele fac o afacere bună prin prețurile derizorii pe care le oferă, mai ales că există șansa ca printre acele cărți date de bătrâni pe nimic, să se afle cărți valoroase. dacă la 10.000 de cărți aiurea un anticar destoinic găsește o carte ca lumea, își scoate pârleala. Cred că acesta este adevăratul business.



(14 mai 2023)