Eu și greșelile

Greșelile sunt omenești. Eu când greșesc, recunosc imediat. Nu vreau să fac risipă de energie, căci atunci când greșesc, dacă vreau să fac din greșeală un act de bravură, un adevăr,  precis mă voi afunda și greșeala va deveni evidență, iar eu m-aș acoperi de penibil.

Fiind profesor la viața mea, am ținut cursurile fără a avea foi în față, ceea ce a făcut ca uneori să greșesc. dacă eram atenționat și eram atenționat, verificam și dacă ceea ce spusesem era greșit, recunoșteam, corectam și mulțumeam celui sau celei care mă atenționase.

Uneori, am fost întrebat de ce am recunoscut instantaneu greșeala, iar eu răspundeam că este mult mai ușor să recunosc, decât să fac pe deșteptul, încercând să-l conving pe cel care mi-a identificat greșeala că nu are dreptate. El va constata un lucru rău despre mine, căci el este convins că are dreptate și eu am greșit.

Dacă am recunoscut greșeala, merg mai departe și toată lumea e mulțumită. Cel care a identificat-o e mulțumit. Eu care am recunoscut-o și am corectat-o sunt mulțumit.

(30 mai 2023)