Vocația de pictor

Pictor ești dacă te naști pictor. Vocația de pictor nu se învață. A fi zugrav nu este mare grozăvie, dacă ai fost ucenicul unui pictor. Am văzut copii în fața blocului și dintre ei, unul era mai răsărit, făcea desene pe nisip sau folosind cretă desena pe asfalt. Ceilalți copii erau uimiți de ușurința cu care respectivul desena chipuri, case, vapoare sau păsări. El era talentatul.

Am cunoscut pictori adevărați. Ei au ceva al lor. Este acolo în ei un foc lăuntric. Este ceva care îi mistuie și doar prin culoare se manifestă.

Eu mi-am dorit să cumpăr tablouri, dar nu am avut niciodată banii necesari. La un moment dat am găsit un tablou care mi-a  plăcut. Aveam 2.700 lei și artista, C.I. cerea 2.900 lei. Nu aveam cele două sute de lei și am rămas cu buza umflată. De atunci nu am mai îndrăznit să mă mai gândesc la achiziționarea unui tablou, căci am considerat că nu este de nasul meu. Chiar dacă aș avea munți de bani, tot n-aș mai încerca. O umilință mi-a fost suficientă. 

Am avut ocazia să stau de vorbă cu pictorii Vasile MIHALACHE, Radu DĂRÂNGĂ, Dorin APREUTESEI și m-am convins și mai tare că pictor te naști și ești pictor, nu devii pictor ținând în mână o pensulă pe care o înmoi în vopsele și dai cu ea pe pânză.

(31 mai 2023)