Există facultăți de comunicare și mulți tineri urmează acele facultăți, dar dintre ei, foarte puțini lucrează în viața de toate zilele pe poziția de comunicator.
În pandemie am văzut ce înseamnă lipsa profesioniștilor în comunicare la toate nivelurile. Erau niște politicieni penibili care-și trăgeau preșul de sub picioare unul altuia, crezând în micimea lor că fac pe comunicatorii.
Pe vremuri era o persoană care făcea pe comunicatoarea la administrația prezidențială. Lipsa de experiență, de cultură a comunicării și lipsa ei de har, au generat asemenea minusuri, încât bietul prezident s-a debarasat de serviciile sale și văd că nu mai are pe cineva care să joace rolul de comunicator, iar prezidentul dacă are ceva să comunice, o face el și o face bine, căci de pe poziția de dascăl de fizică, trebuia să fie riguros, concis și mai ales să spună lucrurilor în timp real.
Nu mă laud cu calități de comunicator, deși am ținut cursuri fără a citi după foi, dar cred că munca unui comunicator este foarte grea, mai ales dacă mesajul lui trebuie prezentat de persoana care joacă un rol esențial în tr-un moment dat și nu este nevoie de un intermediar.
Eu cred în arta comunicării și îl iau ca exemplu pe Florin PIERSIC, pe actorul Florin PIERSIC, omul care este în stare să vorbească 10 ore fără să respire și de care lumea să nu se plictisească. Comunicarea este un har. Omul cu acest har, mai trebuie să se ajute de cultură, de vocabular și de exercițiu, pentru a crea texte clare, scurte, structurate și mai ales care să captiveze atenția. Mergând pe ideea ce se taie nu se fluieră, comunicatorul, are mult de muncă până mesajul lui să fie șlefuit, pentru a fi perfect.
(31 mai 2023)
No comments:
Post a Comment