Vocația de orator

Orator ești dacă te naști orator. Vocația de orator nu se învață. Am văzut copii în fața blocului și dintre ei, unul era mai răsărit, avea idei și reușea să-i facă pe ceilalți să-l asculte. El era oratorul. Mai târziu am văzut oameni care au darul de a spune bancuri. Nu este puțin lucru.

Am văzut oameni care imită diverse personalități și captează atenția tuturor. Am văzut oameni care au darul vorbirii și când deschid gura, spun numai lucruri deosebit de interesante. Arta oratoriei presupune:

- cultură,

- curaj,

- gândire,

- vocabular,

- concentrare,

- siguranță,

- improvizație.

Sunt nenumărate cazuri în istorie în care oameni obișnuiți au devenit mari oratori ai lumii. Ei au muncit mult cu ei înșiși și au dovedit că au calitățile înnăscute pentru a fi orator, pentru a avea capacitatea de a expune exact ceea ce gândesc. 

În viața mea au fost prea puține momentele în care am văzut oratori adevărați. Un astfel de moment de oratorie a fost în 21 august 1968, când Nicolae CEAUȘESCU a condamnat invazia Cehoslovaciei de către armata sovietică și a câtorva state membre ale Tratatului de la Varșovia. Cred că ar trebui analizat acel discurs și ar trebui văzute elementele de oratorie de acolo. Tot un discurs memorabil a fost și acela al patriarhului Bisericii Ortodoxe Române în marea Adunare Națională tot pentru a condamna invazia. Atunci Patriarhul a rostit o propoziție memorabilă care a fost aplaudată. Dacă o mai exista înregistrarea ar merita reluată, căci tare dens a fost acel discurs!

Când văd jurnaliști împiedicați în vorbire, dar și politicieni, îmi dau seama că nu au nimic de oratori în ei. Chiar am văzut o femeie care se lăuda că are studii de comunicare, dar care avea un comportament execrabil ca oratoare, prin lipsuri de vocabular, prin agresivitate și mai ales, prin limite.

(31 mai 2023)