Eu și interviurile

Am citit foarte multe interviuri luate:
- actorilor de cinema,
- sportivilor,
- oamenilor de știință,
- politicienilor,
- condamnaților,
- muncitorilor,
- gospodinelor,
- elevilor,
- studenților,
- politrucilor.
Am văzut că există o anumită tipologie de întrebări. Sunt cei care iau interviul și le place să se audă vorbind, drept care răspunsurile primite sunt foarte scurte. Am văzut și interviuri unde întrebările sunt scurte, bine țintite și cel ce răspunde oferă detalii extrem de interesante. Cine vrea să facă un interviu trebuie să aibă un nivel ridicat de cultură, să știe ce întreabă și să formuleze astfel întrebarea încât cel care trebuie să răspundă să aibă un câmp larg de acțiune și să vină cu noutăți absolute.  Nu este ușor să faci un interviu, căci de cele mai multe ori, oamenii au clișeele lor supărătoare, ceea ce trebuie evitat de la un interviu la altul.

Sunt situații în care întrebările sunt convenite și răspunsurile își pierd din spontaneitate. La interviurile care apar în ziar este dificil de a pune întrebări incomode, căci dacă interviul nu este înregistrat și apoi transcris, apar distorsiuni la scrierea directă pe măsură ce interviul se derulează.

În anumite momente ale vieții mele am dat și eu câteva interviuri, dar nu eu sunt o persoană interesantă care să impresionează prin ceea ce spune. Răspunsurile mele au fost lămuritoare, nu au avut elemente senzaționale și de aceea eu nu mă încadrez printre cei acre ar face audiență dacă mi s-ar lua interviu. dacă aș vorbi despre programarea în PYTHON numărul celor care ar fi interesați ar fi extrem de redus.

Probabil ar fi interesant un interviu cu întâmplări de pe la examene, de pe la comisii de doctorat sau comisii de bacalaureat, dar sunt sigur că și în aceste cazuri, nu ar fi chestii hazlii, care să stârnească interesul și care să aducă mii de cititori.

(22 mai 2023)