Vocația de învățător

Învățător ești dacă te naști lider. Vocația de învățător nu se învață. Am văzut copii în fața blocului și dintre ei, unul era mai răsărit, avea plăcerea de a-i pune pe ceilalți să facă ceea ce dorea el, adresându-se chiar cu apelativul copii, deși el însuși era un copil și reușea să-i facă pe ceilalți să-l asculte. El era învățătorul lor. Mulți copii când sunt întrebați ce vor să devină spun doctori, ingineri, cântăreți, dansatori, chitariști, dar niciunul nu spune că ar vrea să se facă învățător. Vocația de învățător și-o descoperă copilul după ce a trecut în clasa a V-a și simte diferența între ceea ce-l învăța doamna învățătoare, față de felul în care predau profesorii, unii mai buni, alții mai puțin buni în ale comunicării.
Eu nu am avut învățători buni. Am niște întâmplări cu învățătoarea mea, una C.M. care și acum după 70 de ani mă fac să mi se ridice părul măciucă.

Eu mi-aș fi dorit o învățătoare care:

- să mă învețe să scriu și nu m-a învățat,

- să-mi vorbească frumos și nu mi-a vorbit,

- să nu mă bată și m-a bătut,

- să fie corectă la notare și nu a fost,

- să mă lumineze și nu m-a luminat,

- să fie o icoană și a fost sperietoare.

Cele care mi-au fost învățătoare nu aveau vocația de învățătoare căci erau rele. Nu veneau la clasă cu plăcerea de a ne învăța, ci pentru ele era o corvoadă și un prilej de a identifica vreo vacă de muls, pentru a-și face viața mai ușoară, căci atunci erau vremurile aspre. Nici acum nu cred că s-au schimbat lucrurile prea mult în bine, căci meseria de învățător este la periferia societății, în principal pentru faptul că toți care o exersează prin ceea ce fac, o plasează acolo. Copilul din clasa zero este foarte crud și cu el trebuie lucrat într-un anume fel, iar stilul de lucru practicat în învățământul mioritic este de secolul al XIX-lea, cu clase, cu bănci, cu ora de zeci de minute, cu copii care trebuie să stea smirnă, cu învățătoare obosită de treburile casei ei, cu gândul la salariul de mizerie sau la bărbatul bețiv care o așteaptă să urle la ea.

Faptul că nu există nicio competiție, faptul că toți învățătorii sunt tratați la fel, arată dezinteresul sistemului față de munca de calitate și lucrurile se simt de la un kilometru, prin blazare, prin lipsa de motivație și prin bătutul pasului pe loc din lipsă de interes și de dorință de a evolua.

(31 mai 2023)