Mi-am făcut ucenicia în ale scrisului

Cine are impresia că în vremurile de demult se publica așa cum se face azi, face o gravă eroare. Pe atunci:
- numărul revistelor era foarte mic,
- procedeele tehnice de publicare erau costisitoare,
- firele de așteptare ale autorilor erau foarte lungi,
- nu publicai dacă nu aveai o notorietate cât de cât.

Și atunci ca și acum, fiecare tânăr căuta oportunități pentru a publica un articol, o comunicare la o conferință și uneori chiar și o carte, dar cu cărțile era greu pentru că trebuia să faci parte din sistem, să fii cuprins în planul editorial, să aștepți și acolo doi, chiar și trei ani, până să vezi cartea ta în librării.

Eu am început să public mai întâi recenzii ale unor cărți intrate în biblioteca ASE, cărți care îmi prezentau interes în raport cu preocupările mele. Am făcut un inventar al acestor recenzii, pe care îl prezint mai jos:

Era un mare avantaj mai ales în cazul cărților unicat de informatică. Primeam cartea acasă și aveam la dispoziție cam două săptămâni s-o citesc. Era timp suficient să fac conspecte, să rulez chiar programe experimentând ceea ce am înțeles eu din carte. După aceea, folosind notițele mă apucam să scriu recenzia și acolo unde era cazul intram în detalii, căci mulă lume din ASE citea recenzii și după aceea mergea la carte, care nu se împrumuta, fiind unicat, ci trebuia consultată numai în sala de lectură.




(02 ianuarie 2023)