În viața mea, am cunoscut trei bărbați cu numele de Gheorghe MATEI. De aceea îi voi numi Gheorghe MATEI 1, Gheorghe MATEI 2 și Gheorghe MATEI 3.
Gheorghe MATEI 2 este elevul Gheorghe MATEI din Liceul Alexandru ODOBESCU.
Nu știu de cen dar eu am avut întotdeauna dorința de a sta numai lângă oameni deosebiți, pentru că am avut și am credința că numai de la oamenii deosebiți am ceva de învățat. Mama, Dumnezeu s-o ierte mi-a zis de mai multe ori:
- Ioane, dacă stai lângă proști, te prostești. Dacă stai lângă deștepți, te deștepți și tu!
Când am venit la liceu, am văzut că printre noi era un coleg care avea o vorbă mult diferită de vorba noastră ceea ce însemna că el era mai special, deoarece se vedea că citea literatură Și privirea lui era altfel, mult mai vie, mai luminoasă. Încet-încet am intrat în vorbă cu el și am aflat că era din Golești de lângă Pitești, că făcea naveta zilnic cu trenul pentru a veni la liceu. Mi-a zis că are în podul unui grajd o bibliotecă foarte bogate formată din cărți pe care le citește. M-a invitat și pe mine la el acasă dacă vreau să-i văd biblioteca. Am acceptat și am mers la Golești.
Gheorghe MATEI 2 avea în pod o bibliotecă imensă, formată din cărți bine păstrate. Nu l-am întrebat cine alimentează acea bibliotecă, dar dacă el o alimenta, banii de cumpărat cărți îi avea de la tăticul lui, care era ceferist.
Atunci am aflat că Gheorghe MATEI 2 citea foarte mult, iar timpul de făcut lecțiile era mult mai scurt pentru el, decât pentru oricare alt elev. Când am deveni prieteni, Gheorghe MATEI 2 mi-a spus că scrie poezii. Chiar mi-a dat să citesc din poeziile lui, care erau foarte frumoase.
Cu Gheorghe MATEI 2 am mers la redacția ziarului Secera și ciocanul din Pitești, al cărui sediu era într-o superbă vilă naționalizată și acolo Gheorghe MATEI 2 a dat unui redactor care se ocupa de literatură câteva din poeziile scrise și acesta i le-a publicat, înregistrându-se debutul ca poet al lui Gheorghe MATEI 2. Ceea ce scriu eu aici, este faptul că am fost șocat cum nici colegii și cu atât mai mult, nici profesorii nu au avut o atitudine frumoasă, să-i spună vorbe de laudă, căci nu debutează în poezie în fiecare zi câte un elev din Liceul ODOBESCU din Pitești.
Am primit de la Gheorghe MATEI 2 ziarele cu poeziile scrise de el și textele acelor poezii scrise de mână. La un moment dat mi-a venit ideea de a scrie despre poezia pe care o compunea Gheorghe MATEI 2 și așa a ieșit un material de vreo cincizeci de pagini, pe care l-am păstrat și azi și de care sunt foarte mândru, că eu un puști de 18 ani am fost în stare să scriu un text despre un poet. Sunt sigur că textul meu va stârni zâmbete, dar să nu uite nimeni că era scris undeva în 1965 într-un comunism halucinant și dur.
După ce am terminat liceul, drumurile noastre s-au despărțit. La întâlnirea de 10 ani în 1975, Gheorghe MATEI 2 nu a fost prezent. Când eram student l-am căutat și ne-am întâlnit. Gheorghe MATEI 2 se schimbase mult. Publica, dar în vremurile acelea nu se trăia din poezie și el muncea din greu pentru o bucată de pâine, exact cum făceam toți. Avea unele dezamăgiri.
Nu am mai ajuns la Golești, căci și la Pitești ajungeam rar să-mi văd părinții și socrii. Eram pe fugă. Tot timpul mi-a părut rău că timpul, munca și distanța, au făcut să se piardă această frumoasă prietemie.
(18 ianuarie 2023)
No comments:
Post a Comment