Anormalitatea devenită normalitate în spațiul mioritic

Pe vremea mea, adică acum 30 până la 50 de ani, omul făcea o facultate pentru a învăța ceva și cu cele învățate să meargă în producție și să facă munci specifice pentru un om cu studii superioare. Eu am terminat Secția de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic și am învățat:
- să programez calculatoare electronice,
- să fac analiza unui sistem informațional,
- să proiectez un sistem informatic,
- să implementez software de firmă în unități economice,
- să înțeleg procese economice pentru a ințelege fluxurile informatice,
- să construiesc modele economice,
- să calculez indicatori statistici.

Eu am rămas în învățământul superior, dar colegii mei care au mers în centrele de calcul teritoriale sau în centrele de calcul de pe platformele industriale au folosit peste 80% din ceea ce au învățat în facultatea de 5 ani pe care au absolvit-o susținând o lucrare de diplomă care se inspira din realitățile economice.

Acum, foarte mulți absolvenți de liceu cu bacalaureat, merg la facultate pentru a-și îndeplini visurile lor de tineri care cred că tot ce zboară se și mănâncă sau pentru a obține o diplomă de licență fără prea mult efort, după care constată că trebuie să meargă pe piața muncii și să ocupe posturi care nu au nicio legătură cu cursurile și seminariile la care au participat în cei trei ani de facultate și mai ales, cu examenele susținute și pentru acre au obținut note de promovare dintre cele mai mari. Cunoscuți de-ai mei s-au consolat că odraslele lor au făcut 3 sau 4 ani sau chiar 6 ani de facultate, pentru a ocupa locuri de muncă, chiar foarte bine plătite, fără a folosi nimic din cele învățate în facultate și consideră acest lucru ca fiind ceva normal. Eu consider că este o risipă. Nu trebuie să faci o facultate doar pentru a avea o diplomă, dar locul de muncă pentru care primești salariu să nu folosească nimic din ceea ce ai învățat pe băncile facultății. Este o mare problemă pentru forța de muncă din spațiul mioritic, mai ales o chestiune de descalificare. Nu spun că planificarea dusă la extrem din comunism a forței de muncă era soluția, dar abordarea haotică din ziua de azi nu este soluția pentru reglarea pe care piața forței de muncă ar trebui s-o realizeze.




(28 noiembrie 2025) 

Împăratul e gol

De câteva zile se discută despre studiile lui Ionuț MOȘTEANU, cel care ocupă fotoliul de ministru al apărării naționale și pe cel de vice-premier în guvernul BOLOJAN.

Din punctul meu de vedere lucrurile sunt simple, cum simple au fost lucrurile și în cazul lui Călin GEORGESCU. În opinia mea, un nene politician, trebuie să aibă un CV din care să rezulte:

- studiile,

- activitatea sa profesională,

- treptele în profesia pentru care a studiat,

- activitatea politică în paralel cu profesia,

- funcții ocupate după ce a atins cel mai înalt nivel în profesie.

Dacă nenea sau tanti au studii într-un domeniu și profesează în alt domeniu, pentru mine sunt de nota 2(doi) și nici nu mă uit la ei. Dacă au studii superioare, mă uit pe lista universităților românești și văd pe ce poziție este universitatea unde are studiile de licență și dacă poziția acesteia este mai jos de 50, pentru mine nu contează câte diplome are. 

Mă uit dacă are doctorat și dacă profesează în domeniul unde a făcut teza. Dacă a profesat în alt domeniu, mai bine se ștergea la c-r cu diploma de doctor, căci a făcut ceva nefolositor în profesie.

Îmi aduc aminte de marele chirurg Leon DĂNILĂ, care a intrat în politică după o carieră strălucită de chirurg. În 1972 a devenit doctor în medicină și a profesat în ramura unde a făcut teza. Leon DĂNILĂ este în opinia mea un politician de 10, căci este un profesionist de 10. Cu scamatorii și subterfugii în era Internetului, nu mai poate păcăli nimeni pe nimeni și imediat se vede că împăratul e gol.


(26 noiembrie 2025)