Când e să ai ghinion, ai!

Cuvântul ghinion este deja un cuvânt intrat în legendele momentelor electorale românești din anul 2014. Dar trebuie să constat că dacă e să ai ghinion, ai, căci ghinionul nu e o stare aleatorie a fiecăruia dintre noi, ci o creație a deciziilor și acțiunilor noastre. 

Eram în anul 2012, în ziua de 29 august și vizitam MUSEO EGIZIO du TORINO. Mă bucuram să văd exponatele cu totul speciale din acest muzeu, considerat unul dintre cele mai bogate muzee ale lumii în ceea ce privește mumiile egiptene.

Întotdeauna m-am considerat un tip meticulos, căruia nu i se vor întâmpla succesiuni de ghinioane și care își face viața destul de necomplicată, din moment ce obiectivele pe care mi le-am stabilit nu au fost îmbibate cu elemente fantastice, care să-mi dea emoții nejustificate. M-am interesat înainte de a vizita muzeul de egiptologie din Torino dacă am voie să fac fotografii. Am văzut că nu sunt restricții severe și m-am înzestrat cu un aparat foto bun, cu două acumulatoare, cu un telefon mobil bun, cu baterie încărcată. Numai că pe traseu, până la muzeu am întâlnit foarte multe obiective deosebit de interesante și am vrut să le importalizez, folosind când telefonul, când aparatul foto. Eram extrem de mulțumit de tot ceea ce făceam.

Am ajuns și la muzeul de egiptologie din Torino. Totul era extrem de interesant și deși mai văzusem eu piese provenind din istoria Egiptului Antic, ceea ce era acolo la Torino depășea orice imaginație și confirma faima acestui muzeu în lume. Făceam fotografii extrem de liniștit, fiind convins că pe mine nu are cum să mă atingă niciun eveniment cu probabilitate foarte mică. Am făcut multe fotografii și eram încântat că peste ani când voi privi acele fotografii, am ce vedea și dacă voi fi întrebat, am ce povesti. Când făceam fotografii după fotografii, am avut surpriza că acumulatorul aparatului foto nu-mi mai permite să mișc automat reglajul teleobiectivului. Deja se descărcase. Eram ferm convins că al doilea acumulator mă va scoate din încurcătură. Nu s-a întâmplat așa și acesta a  dat semne de oboseală maximă foarte repede. Credeam că telefonul va fi rezerva pea providențială. Nu a fost să fie, căci după vreo câteva fotografii și telefonul s-a prăbușit în sinele său absolut. Se produsese cel mai puțin probabil eveniment. Și totuși, pierderea șansei de a face fotografii în acel muzeu, mi se datorează integral, căci eu trebuia să fiu acela care gestionează resursele. N-am făcut-o și am pierdut cam 40% din tot ceea ce aș fi avut de fotografiat.


(09 decembrie 2022)