Milițianul balerin

În anii '70, în rondul de la Universitate, era un adevărat spectacol în anumite ore ale anumitor zile, când un anume milițian dirija circulația. El avea o ținută și gesturi autentice de balerin, ca pe o pe scenă în timpul unui spectacol. Toți prietenii mei l-au remarcat. Toate rudele mele l-au remarcat când îl vedeau din autobuzul 31 în drum de pe Văcărești spre Casa Scânteii. Unii dintre profesorii mei vorbeau despre el.

Era înalt.
Era subțirel.
Avea o poziție perfectă de balerin.
Avea gesturi precise.
Dirija circulația parcă după o melodie pe care doar el o percepea.
Era spectacolul pe care-l urmăream de la distanță minute în șir.
Niciodată nu am mai văzut așa ceva. Acum, după mulți ani mi-aș fi dorit să-i știu numele. 
Aș fi dorit ca în acest articol să-i apară numele în clar, căci fără să greșesc, spun că omul avea talent înnăscut era de-a dreptul un balerin genial.
Ce om special era milițianul balerin!
Într-o zi, m-am nimerit când și-a încheiat misiunea de dirijat în intersecția de la Universitate. A coborât de acolo de pe soclul lui și s-a pierdut în mulțime, dar pasul lui era exact ca pasul unui balerin care părăsește scena. Parcă plutea pe asfaltul trotuarului de pe partea cu Universitatea. La un moment dat nu l-am mai zărit, iar după câțiva ani, peisajul de la Universitate s-a schimbat și locul celui care dirija circulația a fost luat de un rond de flori viu colorate.
(26 decembrie 2022)