Cine pe cine alege la doctorat?

Apare întrebările firești:
- doctorandul își alege conducătorul științific?
- conducătorul științific își alege doctoranzii?

Am avut calitatea de conducător științific de doctorat și trebuie să spun că eu mi-am ales doctoranzii. Pentru a fi doctorandul meu, un tânăr sau o tânără începea să lucreze cu mine încă din vremea studenției. Mai întâi lucram la cursuri și la seminarii, după aceea pe la cercurile științifice. Lucram și pe la contracte de cercetare. Finalul studiilor de licență era colaborarea la elaborarea lucrării de licență, unde eu eram conducător științific. Pe tot traseul de 2 - 3 ani îmi dădeam seama de calitățile studentului și apreciam în mod deosebit:

- seriozitatea,

- eficiența,

- punctualitatea,

- perseverența, 

- corectitudinea, 

- modestia,

- calmul,

- echilibrul.

Nu mi-au plăcut niciodată slugarnicii, lăudăroșii, distrații, superficialii, bășcălioșii, mincinoșii, ineficienții, încrezuții, leneșii, șmecherașii. Am dispus de suficiente tehnici și metode de a-i identifica pe toți cei care nu erau după profilul definit de mine. dacă vedeam un tânăr că îndeplinește cerințele de care aveam nevoie, îl întrebam dacă dorește să derulăm împreună un stagiu doctoral. Dacă aveam în anul respectiv trei locuri la doctorat, eu puneam doar la trei tineri pe care îi consideram cei mai valoroși în raport cu criteriile mele întrebarea și la colocviul de admitere eu aveam trei candidați. Ei erau pregătiți să facă față exigențelor comisiei, astfel încât să nu mă trezesc în situația că am trei locuri și dintre cei cărora le-am adresat invitația de a se prezenta la colocviul de admitere, să fie vreunul care nu obține punctajul necesar ocupării unui loc. 

Au fost situații când am lansat invitația unor studenți foarte buni și aceștia m-au refuzat. Au fost și situații când studenții au zis da și nu s-au mai prezentat. Oricare dintre cei cu care am discutat și m-au evitat, dacă reveneau, refuzul meu era categoric, pentru că greșisem când i-am considerat serioși.

Mie mi s-a părut corect să procedez așa, pentru că stagiul doctoral nu este așa cum ar crede unii tot un fel de studenție. În stagiul doctoral, se face cercetare științifică, se caută soluții originale, ori acestea nu apar pocnind din degete, ci este un proces greu, îndelungat, presărat de insuccese uneori, iar lucrul în aceste condiții presupune încrederea doctorandului în conducătorul lui științific, dar și a conducătorului științific în doctorand, căci niciodată conducătorul nu trebuie să-și răcească gura de pomană și doctorandul să persevereze într-o eroare, care duce așa cum duce orice drum înfundat către nicăieri.

Pe toată durata în care am fost conducător științific de doctorat, am avut onoarea să lucrez numai cu tineri foarte valoroși, care se încadrau în profilul definit de mine și după atâția ani, spun că alegerile făcute de mine nu a fost greșită,  am finalizat cu susținere de teză de doctorat în proporție de 87%. Restul de 13% au fost cazuri nefericite, dar trebuie să nu uită, că și fabrica de porțelanuri Rosenthal are pierderi de 13%, dar produsele care ies de pe porțile ei sunt perfecte.




(19 decembrie 2022)