Ființa umană are limitele ei, generate de cum Dumnezeu a înzestrat-o, nu chiar după chipul și semănarea Sa. Omul a văzut că un pom răsare din pământ și după aceea dispare tot în pământ. Atunci a tras concluzia că există un început și un sfârșit. Omul a căutat să găsească în micimea lui, un început și un sfârșit la toate. Așa se face că a căutat să vadă care a fost începutul sistemului planetar, cum s-a născut universul, cum a apărut materia, căci el nu înțelege cu limitele sale, de ce definește astfel de probleme și ce soluții au problemele. Probabil, dacă creierul uman ar fi dotat și cu alte elemente de prelucrare a altor informații decât cele percepute cu prea puținele lui cele 5 simțuri, cu totul altfel ar sta lucrurile.
Noi vedem cum pescărușul pescuiește direct din apă și ține seama de difracție. Noi vedem cum se orientează cucuveaua și căutăm să înțelegem. Noi vedem fagurele de miere și organizarea din stupul de albine. Deci trebuie să ne acceptăm așa cum suntem, cu limitele noastre în mai trebuie să știm că dacă avem o ecuație de gradul al IV-lea și-i găsim rădăcinile, este fals să ne punem întrebarea cu care dintre ele a fost construită ecuația. Știm că rădăcinile găsite verifică ecuația, dar ecuația nu a fost construită cu niciuna dintre rădăcini. De aceea, chiar teoriile pe care credem că le-am descoperit și care credem noi că explică ceva, să fim siguri că ne amăgim, că în realitate nu am descoperit ceva și mai rău, ne îmbătăm cu apă rece, căci am găsit doar o explicație vremelnică. Mă gândesc la teoria evoluționistă a lui DARWIN, care sunt sigur că în cel mult 30 de ani va fi demolată de descoperirile dincolo de genetică pe care le va face omenirea.
Mie îmi este foarte greu să cred că mă trag din maimuță, iar argumentul hotărâtor este că maimuța are fundulețul prea rozaliu și nici nu este prea frumușică la moacă.
(23 decembrie 2022)
(23 decembrie 2022)
No comments:
Post a Comment