Cercetarea științifică în comunismul mioritic

Din start trebuie să spun că în comunismul mioritic, adică în societatea socialistă multilateral dezvoltată, exista cercetare științifică.
Existau institute de cercetări.

Pentru informatică exista ICI - Institutul de Cercetări în Informatică.

Pentru tehnică de calcul exista ITC.

Pentru cercetări în industria ușoară exista IPIU.

Pentru cercetări în chimie exista ICECHIM.

Pentru cercetări în construcții exista INCERC.

Pentru cercetarea științifică în domeniul alimentației exista ICA.

Pentru cercetarea în domeniul energiei exista ICEMENERG.

Pentru cercetarea în domeniul electricității exista ICPE.

Pentru cercetarea în domeniul electronicii exista ICE.

Pentru cercetarea în domeniul metalurgiei ICEM.

Pentru cercetări în fizica atomică exista IFA.

Pentru cercetarea în domeniul matematicii exista ICEMAT.

Și tot așa, existau și alte institute de cercetări pentru alte ramuri ale economiei României. Toate institutele de cercetări aveau sedii impozante, plasate în București majoritatea dintre ele și acum, cine trece prin oraș și este în compania unei persoane vârstnice, aceasta îi va spune care clădire a fost a vreunui institut de cercetări, căci după 1989 multe dintre institute s-au desființat din lipsă de contracte, căci industria, mormanul de fiare vechi, s-a disipat în procesul de privatizare și a dispărut cu foarte puține excepții.

Existau cercetători.

Dintre absolvenții de învățământ superior erau reținuți prin repartiție guvernamentală în cercetarea științifică unii dintre cei mai buni absolvenți ai fiecărei promoții.

Salariile în cercetare erau modeste, dar niciunde în economia comunistă nu se va spune că erau salarii nesimțite, nemuncite și care să nu reflecte nimic, adică să zicem jocuri de imagine și motivații pe bani grei, la ceea ce nu s-a făcut.

Și în cercetare, ca în orice domeniu exista planificare.
Se planificau fondurile bănești.

Se planifica eficiența soluțiilor obținute în cercetare.

Se planifica valoarea contractelor de cercetare.

Se planificau fondurile pe care întreprinderile și combinatele industriale le plăteau pentru cercetare.

Era un angrenaj complex, care funcționa. Deși prin documentele de partid se vorbea de aplicarea cercetării științifice fundamentale în industrie și agricultură, cercetarea științifică fundamentală era marginalizată, dar cercetarea științifică de dezvoltare avea prioritate, căci industria și agricultura aveau nevoie de soluții pentru a merge mai departe, pentru a introduce fie linii de producție perfecționate, fie pentru a introduce în fabricație noi produse competitive.

O istorie a cercetării științifice românești va scoate la iveală că în intervalul 1947 - 1989 oamenii de știință români au avut rezultate notabile

(20 decembrie 2022)