Presa comunistă a fost, exact ceea ce-și dorea Partidul Comunist Român, o unealtă prin care era manipulată, mințită și îndoctrinată populația de la sate și de la orașe, cu ideologia comunistă, cu dogmele comuniste și cu elucubrațiile conducătorului partidului.
Este de-a dreptul ciudat, nefiresc, brutal și de necrezut cum doar în câteva ore, jurnaliștii au trecut din simbria partidului, în slujba poporului, adică s-au transformat din manipulatori, în paznicii adevărului, așa cum au zis ei că sunt. În doar câteva ore, ziarul Scânteia tineretului își schimba numele în Tineretul liber. La nici 12 ore diferență, aceeași așa-ziși jurnaliști care duceau spre mase cuvântul partidului, înfierând faptele de la Timișoara și preamărind realizările partidului sub înțeleapta conducere a secretarului său general, publica o ediție specială de doar o singură foaie cu îndemnuri precum:
ROMÂNI APĂRAȚI-VĂ ȚARA!
DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE!
ARMATA E CU NOI!
APĂRAȚI ORDINEA ÎN ȚARA NOASTRĂ!
ȚARA E A NOASTRĂ!
NOI SUNTEM POPORUL!
O INIMĂ NOUĂ BATE ÎN PIEPTUL ROMÂNIEI!
NOI SUNTEM POPORUL!A apărut și un mic text într-un chenar în care trepădușerimea din slujba partidului comunist își cerea scuze.
Ei spun că nu au fost slujbașii adevărului. Prea puțin spus. Ei au fost cei mai mari mincinoși, au fost slugile partidului. Pentru bani și-au vândut sufletul partidului, făcând din alb negru și din negru roz, căci așa trebuia să vadă lumea că trăim. În case era frig și ei nu vorbeau despre frigul din case. În galantarele din alimentare fluiera vântul și ei vorbeau de belșug și de bunăstarea poporului. Condițiile de muncă erau foarte grele și ei scriau despre elanul muncitoresc, despre omul nou. Dintr-o dată, acești pederaști credeau că au devenit ființe angelice, pe care doar plecarea cu elicopterul de pe clădirea cc i-a spălat, i-a izbăvit și i-a făcut plăcut-uscați ca în reclamele pentru pamperși. Nicio urmă de pocăință, niciun gest de penitență. Au tras aer în piept și și-au văzut de treabă, căci apărea în mod obligatoriu alt stăpân sau mai corect, alții.
Noi avem o vorbă: lupul își schimbă părul, dar năravul, ba. Așa s-a întâmplat și cu presa scrisă, care s-a dus după cum a bătut vântul, pierzându-și obiectivitatea pe care a avut-o între cele două războaie, dar păstrându-și caracterul de slugă, de care nu s-a dezis decât în clipa când a sucombat, forțată de Internet.
(26 decembrie 2022)
No comments:
Post a Comment