Pe când eram copil, era o femeie căreia toți vecinii îi spuneau boieroaica. Avusese pământuri. Avusese ghețărie și bărbatul ei ținuse o crâșmă. Boieroaica știa să meargă cu tractorul și știa să pornească secerătoarea dar și cazanul de țuică.
Boieroaica avea o femeie bună la toate, una Floarea, un munte de femeie, care ar fi sfărâmat în palme și pietre. Ori de câte ori o vedeam pe Floarea nu-mi luam ochii de la ia și de la fota ei și tot timpul m-a urmărit simplitatea acelor cusături în culori de pământ. Ori de câte ori boieroaica era nemulțumită, își vărsa năduful pe Floarea și de fiecare dată, Floarea o privea cu ochii ei spălăciți și râdea. Am întrebat-o pe mama:
- Mamă, de ce râde Floarea când o dojenește boieroaica?
- E, râde ca proasta-n târg. Așa râd toate slugile, Ioane!
- Și de ce nu e altfel, mamă?
- Așa s-a născut ea, slugă și slugă moare, Ioane!
Boieroaica avea o femeie bună la toate, una Floarea, un munte de femeie, care ar fi sfărâmat în palme și pietre. Ori de câte ori o vedeam pe Floarea nu-mi luam ochii de la ia și de la fota ei și tot timpul m-a urmărit simplitatea acelor cusături în culori de pământ. Ori de câte ori boieroaica era nemulțumită, își vărsa năduful pe Floarea și de fiecare dată, Floarea o privea cu ochii ei spălăciți și râdea. Am întrebat-o pe mama:
- Mamă, de ce râde Floarea când o dojenește boieroaica?
- E, râde ca proasta-n târg. Așa râd toate slugile, Ioane!
- Și de ce nu e altfel, mamă?
- Așa s-a născut ea, slugă și slugă moare, Ioane!
- Cu boierii cum e?
- Te naști boier, dar nu mori boier! Sluga nu devine boier niciodată. Dar, uite, boierii au devenit slugi la comuniști, nu vezi?
Mult timp nu am înțeles eu prea multe, dar cu timpul m-am dumirit că sluga se deosebește de toți ceilalți prin ceva anume. Ea stă cu capul plecat. Nu scoate o vorbă. Își laudă stăpânul și nu-i iese din cuvând. Și atunci când stăpânul o stâlcește în bătaie, sluga încasează loviturile cu convingerea că merită pumnii, picioarele și nuielele pe tot corpul.
Zilele ce au trecut m-au întristat enorm. Am văzut-o pe Floarea multiplicată, purtând pantaloni de bărbat, zgâindu-se în timp ce încasa sudalme, ghionturi și coate din toate părțile. Parcă mai cerea noi porții de înjurături, de palme peste ochi, de urecheli și de castane în freză.
Mult timp nu am înțeles eu prea multe, dar cu timpul m-am dumirit că sluga se deosebește de toți ceilalți prin ceva anume. Ea stă cu capul plecat. Nu scoate o vorbă. Își laudă stăpânul și nu-i iese din cuvând. Și atunci când stăpânul o stâlcește în bătaie, sluga încasează loviturile cu convingerea că merită pumnii, picioarele și nuielele pe tot corpul.
Zilele ce au trecut m-au întristat enorm. Am văzut-o pe Floarea multiplicată, purtând pantaloni de bărbat, zgâindu-se în timp ce încasa sudalme, ghionturi și coate din toate părțile. Parcă mai cerea noi porții de înjurături, de palme peste ochi, de urecheli și de castane în freză.
(09 decembrie 2022)
No comments:
Post a Comment