Despre funeraliile naționale

Când am citit o carte despre Giuseppe VERDI am aflat că acesta a lăsat scris ca să fie dus spre locul de veci cu mare discreție, ceea ce s-a și întâmplat. Anul acesta a trecut spre cele veșnice Mihail GORBACIOV, cel care a rescris istoria și chiar dacă a fost președintele al URSS, a avut parte de o înmormântare asemeni unui muritor de rând.
Funeraliile naționale înseamnă:
- zile de doliu național,
- organizarea procesiunii,
- mulțimi de oameni în mișcare,
- transmisii la televizor,
- omagierea persoanei dispărute,
- adaptarea programelor tv,

- voci joase ale crainicilor,

- folosirea de haine cernite,

- utilizarea de banderole negre,

- tristețe și se plânge în colectiv, 
- coborârea drapelelor în bernă,
- atribuirea numelui persoanei dispărute unor orașe, străzi și instituții, 
- depuneri de coroane,
- organizarea de gărzi la catafalcul marelui dispărut.
Îmi amintesc de funeraliile lui Leonid BREJNEV, transmise la televizor. Îmi amintesc de funeraliile lui Gheorghe GHEORGHIU DEJ. Îmi amintesc de funeraliile Regelui MIHAI I. Îmi amintesc de funeraliile lui KIM IR SEN. Îmi amintesc de funeraliile Reginei ELISABETA a II a Marii Britanii. Toate au avut parte de organizare perfectă și de îndelungi comentarii și transmisii la televizor. Se organizează funeralii naționale, de regulă, pentru persoanele aflate în funcție, care decedează sau care prin ceea ce au făcut în viața lor au căpătat o astfel de recunoaștere încât contemporanii lor consideră că o formă de recunoaștere a meritelor este aceea de a le organiza funeralii naționale.

Deși atunci când Maria TĂNASE a plecat dintre noi, nu i s-au organizat funeralii naționale, în mod spontan tot Bucureștiul a inundat străzile care duceau spre Cimitirul Belu și au condus-o pe marea artistă spre locul său de veci, ceea ce a echivalat unor funeralii naționale sau chiar mai mult decât atât pentru că tot ceea ce s-a întâmplat atunci a fost spontan, din dragoste și respect pentru artistă.

(18 decembrie 2022)