Cutremurul și limba de lemn

Observăm că fiecare etapă are limba ei de lemn, formată din:
- cuvinte repetate obsesiv,
- șabloane ca asocieri de cuvinte,
- schimbări de ton,
- folosiri neadecvate de adjective,
- vocabular prea limitat.
În cazul cutremurului din Turcia, reporterii, dar și știriștii s-au întrecut în a folosi cuvinte prin care credeau ei că vor reda cât mai veridic realitatea, mai ales când unii reporteri de teren erau la fața locului. Se vede de departe că respectivii sunt lipsiți de:
- cultură,
- spontaneitate,
- orientare,
- viteză,
- diversitate,
- adaptabilitate,
- dinamism.
ca să aibă momente de respiro, folosesc cuvinte de legătură precum, doamnelor și domnilor, sau introduc cuvinte de legătură precum iată, atenție, așadar, deci, desigur, dar și altele la fel de neinspirate.

Mă așteptam ca în aceste momente de un tragism deosebit, reporterii de teren sau știriștii din studiou să dea dovadă de mai multă empatie și să-și crească debitul verbal, fără împiedicări nejustificate, generate de lipsa exercițiului de a relata live, de la fața locului, deși de multe ori au simulat transmisiile live, dar au fost înregistrați și textele le-au memorat, nefiind nimic spontan. se și vede cum din lipsă de inspirație, unii reporteri de teren, deși se află la un anumit obiectiv, se apucă să facă o serie de considerații generale despre evenimente trecute sau plasate în alte zone, chiar dacă sunt legate de subiectul în care sunt plasați.
(11 februarie 2023)