Azi 4 martie 2021 s-au împlinit 47 de ani de la marele cutremuri din 4 martie 1977. Deși 47 este număr prim, nici 4 și nici 1977 nu sunt numere prime.
Nu mă apuc eu să fac acum pe numerologul, dar am de zis totuși câte ceva de spus despre acest cutremur.
În primul rând, noi nu am învățat nimic din acest cutremur, cum nu învățăm nimic din orice ni se întâmplă, căci dacă învățam nu ne-am fi găsit și azi în situația de a avea case cu bulină roșie.
În al doilea rând, ar fi avut loc o educare a populației astfel încât să facă față corect unei mișcări seismice majore, reducând pe cât posibil numărul vicxtimelor.
În al treilea rând, noile construcții de după 1990 ar fi trebuit regândite ca să reziste cu mult mai mult unui seism major decât au gândit arhitecții și constructorii comuniști pentru construcțiile realizate în intervalul 1977 - 1991.
Au trecut 47 de ani de la cutremurul din 1977 și 47 nu este doar un număr prim, ci este acel interval de timp care s-a scurs peste un moment de groază, care a lăsat urme de neșters în București cu nenumărate blocuri prăbușite, cu nenumărate clădiri cu structurile de rezistență fisurate, peste 1.000 de morți și cu imagini de neșters ale unui dezastru natural, greu de imaginat.
Au apărut și glume dar și bancuri macabre, căci românul îndurerat fiind trebuia să găsească în el însuși acel sâmbure de putere care să-l facă să meargă înainte, tocmau pentru faptul că țara traversa o perioadă nefastă, în care cultul personalității căpătase deja dimensiuni apocaliptice.
Gazeta Flacăra publica în acele zile ce au urmat cutremuril un poem kilometric în care îl înfățișa pe CEAUȘESCU rezolvând problemele cu pas apăsat și vorbă fermă.
În seara cutremurului la televiziune rula un film bulgăresc pe un canal, iar pe celălalt o reporteriță, AA, făcea un reportaj despre școala generală, care o luase razna și despre meditațiile atât de imorale și condamnate atunci, deși nimeni nu bănuia că ele aveau să fie fundamentul bogăției de mai târziu.
(04 martie 2021)
No comments:
Post a Comment