Comunismul și nu numai el a adus conceptul de conducere colectivă, adică un fel de lucru la grămadă. Acum în democrație se exersează conducerea colectivă în forme extrem de caricaturale, caracterizată prin:
- se organizează un consiliu de conducere,
- adunătura numită consiliu de conducere e bine plătită,
- acolo toată lumea periorează, fără a decide,
- votul reprezintă forma artificială a luării deciziei,
- propunerile aparțin unui ins sau a unui grup de inițiativă,
- nu domină decizia științifică, ci decizia oarecare,
- totul este diluat și răspunde doar șeful acelui consiliu,
- toți se vaită că nu au avut drept de exprimare a ideilor.
În finalul apoteotic, dacă din 13 membri ai consiliului de conducere 12 se regăsesc în noul consiliu de conducere având șef pe unul dintre aceștia 12, toți 13, inclusiv noul venit, se vor văita de vechea moștenire pe care:
- au creat-o,
- au girat-o,
- au implementat-o,
- au votat-o,
care la vremea respectivă însemna doar decizii excepționale, măsuri optime, alocări necesare și tot așa, căci pentru a se pune bine cu șeful trebuiau să-l perie, să-l laude și mai ales să voteze tot ceea ce venea de la acesta.
În opinia mea, conducerea colectivă trebuie:
- să includă obligativitatea fundamentării deciziilor de către toți membrii consiliului,
- votul să fie transparent și justificat, fără a fi urmat de represalii,
- ca două legislaturi este numărul maxim pentru a fi șef sau în consiliu.
Când se fac alegeri trebuie să existe un program cu 5 obiective exact definite, cu termene. Dacă sunt realizate obiectivele persoanele din staff să mnai candideze, altfel nu. În acest fel se face legătura între poziție și performanță. Altfel va exista o mocirleală continuă. Toți vor promite, toți se vor fofila.
(19 martie 2021)
No comments:
Post a Comment