În anul 2020 mi s-a arătat că OMS este ca un miriapod cu picioare de lut care se mișcă greoi în direcții nedefinite. Spusele oficialilor de la OMS au arătat:
- indecizie,
- necunoaștere,
- tărăgănare,
- inconsistență.
Eu credeam că OMS are o clărire cu câteva calculatoare, are niște baze de date în care sunt tot felul de informații privind fenomene descrise la nivel primar și acolo în clădire sunt niște matematicieni, nu mulți și niște medici, nu mulți, care fac tot felul de modele, simulează și oferă scenarii, iar decidenții definesc:
- fluxuri,
- proceduri,
- norme,
- acțiuni,
- tratamente,
care să soluționeze situații care apar la nivel de grupuri de state sau la nivel global. Ca în anul 2020 să-mi vină mie OMS și să ridice din umeri în problema pandemiei de COVID 19 mi se pare chiar o glumă proastă. De acolo trebuia statele să ia lumină, nu instantaneu, ci hai, la o săptămână cel mult două ca factor de întârziere, dar bălăceala în incertitudini îmi arată că la OMS birocrația este foarte puternică și a sufocat partea de operaționalizare a obiectivelor pentru care a fost creat acest organism. Nu zic să nu existe oameni de birou, dar OMS trebuie să aibă și cabinete de cercetare, nu de orice fel de cercetare, ci de cercetare a fenomenelor de masă, care se referă la grupuri de țări, la continente la toată lumea. Ori nu s-a văzut că ar exista rezultate de acest fel.
Am ajuns la concluzia că nici despre gâlci nu se știe prea multe la OMS din moment ce chestia cu masca a fost poem metafizico-filosofic, de sorginte kafkiană, iar aparițiile oficialilor m-au dis cu gândul la zicerea lui HAGI, să fie bine, ca să nu fie rău.
(23 martie 2021)
No comments:
Post a Comment