Deși avem noi vorba aceea cu ruptul pisicii în două care echivalează cu separarea binelui de rău și cu alegerea fermă ori a binelui ori a răului, în viața de toate zilele operăm cu jumătăți de măsură.
Nu a greșit cu nimic regele HAGI când a zis să fie bine ca să nu fie rău, adică exavt acea formulă care a dat chintesența lucrului cu jumătăți de măsură.
Să deschidem constituția, căreia i se zice cartea de căpătâi. Vom găsi acolo formulări care se zice că sunt echilibrate, adică sunt să fie bine ca să nu fie rău. În textul acesteia cuvântul poate apare de 69 de ori, cuvântul pot apare de 48 de ori, cuvântul putea apare de 4 ori, știut fiind faptul că verbul a putea introduce incertitudine, indecizie, arbitrarul, dacă nu chiar teamă, acolo unde este folosit. Tot în această carte cuvântul onoare nu există, ceea ce arată că unde onoare nu e, nimic nu e. Apariția sintagmei nu pot de 15 arată că este mai important ce nu este permis, decât ce este permis. Negația nu apare de 82 de ori ceea ce este alarmant.
Dacă citm legile emanate de parlament, vom avea surpriza să vedem că sunt:
- stufoase,
- ambigue,
- interpretabile,
- neclare,
- inconsistente,
ceea ce face ca de multe ori să se obțină soluții extrem de diferite pentru cauze similare sau chiar pentru o aceeași cauză la instanțe diferite.
Jumătățile de măsură sunt făcute în așa fel încât să nu supere pe nimeni. De aceea, lipsa de fermitate a dus la situația în care nu se construiesc autostrăzi, nu se construiesc spitale, căci jumătățile de măsură duc la justificări, nu la acțiuni concrete, căci noi avem vorma numai cine nu muncește, nu greșește, fapt care este de luat în considerare jumătatea plină a paharului, în care se vede ceva, dar lipsa de decizie fermă face să lipsească cealaltă jumătate, care și ea tot plină ar trebui să fie.
(19 martie 2021)
No comments:
Post a Comment