Cei care se ocupă de învățământ rezolvă probleme curente și nu există o strategie de dezvoltare pe termen lung a învățământului, lucru dovedit prin:
- nealocarea celor 6% din PIB educației,
- legea învățământului care cârpește,
- transformarea educației în business,
- lipsa criteriilor de performanță,
- mocirleala în mediocritatea grămezilor,
- excluderea conceptului de elită intelectuală,
- lucru în campanii cu hei-rup.
Se vorbește de faptul că există 30% cadre didactice suplinitoare și se pune în spinarea suplinitorilor toate carențele sistemului educațional, ceea ce este total fals. Se pleacă de la ideea preconcepută că suplinitorii sunt cei care nu au promovat examenele de titularizare, fără să se spună un cuvânt că salariile din învățământ nu sunt atractive, că nivelul de instabilitate din structurile educaționale generează o fluctuație de cadre didactice care se soluționează doar prin existența suplinitorilor, neexistând nicio obligație în cazul restrângerii de activitate.
În opinia mea, problema suplinitorilor, în ideea reducerii ponderii acestora undeva la 10% sau la 15% trebuie abordată pe termen lung, cu includerea lor în programe de pregătire și abia după aceea să se emită pretenții legate de examene de titularizare de către stat. profesorii suplinitori nu sunt niște obiecte cu care să facă fiecare decident ce vrea, ci sunt oameni de a căror calificare statul trebuie să se ocupe căci este interesul său de a avea un sistem educațional performant. Despre critici oricine are ceva de spus și eu sunt sătul de criticii care nu au niciun drept să critice, mai ales dacă nu știu cu ce se mănâncă munca de la actedră și suferințele pe care le traversează profesorii suplinitori de la un an școlar la altul.
(16 martie 2021)
No comments:
Post a Comment