Se știe că la noi circulă vorba: merge și așa! Se potrib=vea vorba în vremurile comuniste când totul era la grămadă. Acum când apar responsabilități, nu mai merge nimic așa, la întâmplare.
Oamenii trebuie să înțeleagă că există:
- termene,
- prceduri,
- verificări,
- responsabilitate,
- sancțiuni,
- costuri,
- atribuții,
- semnături.
Fiecare salariat trebuie să aibă în sarcină câteva activități pe care să le realizeze după proceduri cunoscute la termene. El trebuie să semneze că a făcut tot ceea ce cere procedura. El va fi verificat de un șef care semnează. Se construiește un lanț al responsabilităților și nimic nu se face formal, ci respectând proceduri și cerințe de calitate. În acest context nimic nu mai merge și așa, la voia întâmplării. Pentru tot ceea ce este executat de mântuială salariatul este sancționat și non-calitatea muncii este luată în considerare cu efecte pe termen lung, indiferent de locul de muncă.
În condițiile informatizării, doar deschizând un calculator și dând căutare după chei simple se va vedea exact totul despre calitatea muncii unui salariat și orice angajator trebuie să știe cu exactitate că cel pe care îl angajează are caracter, știe să execute lucrările din fișa postului. la noi există prostul obicei de a pune în fișa postului totul cu lopata, fără a spune exact ce activități, ce proceduri, cine este șef și care sunt fluxurile. A lăsa în situație ambiguă ceva se realizează drumul spre lucru de mântuială.
Am plecat de la carențele de la mașina în care se afla acel șef DSP, care și-a pierdut viața căci aparatura de pe mașină s-a defectat, iar ulterior au ieșit la iveală grave carențe, datorate diluării responsabilităților și lipsei lucrurilor clare de acolo. Chiar spusele managerului arăta că e vorba de bălăceală.
(18 martie 2021)
No comments:
Post a Comment