Pe când eram student în anul al III-lea aveam la disciplina Mașini de calcul mecanografice seminarii în clădirea veche a ASE, din Căderea Bastiliei, unde la subsol, unde era tipografia, pe un hol erau dispuse echipamentele destinate orelor de laborator de mecanografie, adică un tabulator rusesc, o mașină de perforat cartele rusească, o mașină de control cartele tot rusească, o mașină de sortat cartele. Erau foarte zgomotoase aceste echipamente și de aceea fuseseră instalate acolo, pentru a nu deranja activitatea dintr-o clădire ceva mai nouă și mai puțin izolată fonic. Tabulatorul era un automat de calcul programabil pe un tablou, cu ajutorul unor fișe. La seminariile de mecanografie îl aveam asistent universitar pe inginerul Mihai COBZACU de la Centrul de calcul al Direcției Centrale de Statistică - DCS. Era un tip nu prea înalt, blond, cu o privire foarte ageră și cu vorbă măsurată. Mie mi-a plăcut de acest asistent care provenea din producție căci era deștept, priceput, talentat și știa meserie.
El venea la seminar, enunța problema, ne explica practic cum stau lucrurile. Nu era teoretician, ci venea cu probleme de la el din producție. Treceam la rezolvarea problemei. El ne analiza soluțiile date de noi, ne spunea ce este corect și ce este eronat, după care se trecea la construirea practică a combinațiilor de fișe pe talou. Se monta acel talou pe tabulator, se puneau cartele, se dădea drumul tabulatorului, acesta prelua cartelele din magazia de cartele și scotea la imprimantă rezultate. Asistentul nostru, inginerul Mihai COBZACU avea darul de a lua date de test cu care se verificau ușor rezultatele, 1+2+3+4+...+n =n(n+1)/2 și se dădeau diferite valori lui n și ne dădeam seama că am construit bine sau nu tabloul de fișe. Derși nu era simplu deloc, inginerul Mihai COBZACU a făcut să ne placă acea disciplină și dacă ar fi să recunosc un lucru, este că de la Mihai COBZACU am învățat primele noțiuni de programare, căci și construirea acelui tablou cu șișe însemna tot un fel de instrucțiuni puse secvențial una după alta că nu era ca la pian să apeși pe clape cu multe degete simultan de la ambele mâini, ci să introduci unde trebuie fișă cu fișă până se completa tot tabloul.
El venea la seminar, enunța problema, ne explica practic cum stau lucrurile. Nu era teoretician, ci venea cu probleme de la el din producție. Treceam la rezolvarea problemei. El ne analiza soluțiile date de noi, ne spunea ce este corect și ce este eronat, după care se trecea la construirea practică a combinațiilor de fișe pe talou. Se monta acel talou pe tabulator, se puneau cartele, se dădea drumul tabulatorului, acesta prelua cartelele din magazia de cartele și scotea la imprimantă rezultate. Asistentul nostru, inginerul Mihai COBZACU avea darul de a lua date de test cu care se verificau ușor rezultatele, 1+2+3+4+...+n =n(n+1)/2 și se dădeau diferite valori lui n și ne dădeam seama că am construit bine sau nu tabloul de fișe. Derși nu era simplu deloc, inginerul Mihai COBZACU a făcut să ne placă acea disciplină și dacă ar fi să recunosc un lucru, este că de la Mihai COBZACU am învățat primele noțiuni de programare, căci și construirea acelui tablou cu șișe însemna tot un fel de instrucțiuni puse secvențial una după alta că nu era ca la pian să apeși pe clape cu multe degete simultan de la ambele mâini, ci să introduci unde trebuie fișă cu fișă până se completa tot tabloul.
(11 februarie 2023)
No comments:
Post a Comment