A scrie despre domnișoara BUMBURICI nu este deloc un lucru simplu. Eram un puști de 13 ani când am mers la casa pionierului din Pitești la Cercul de modelism căci doream să-mi depășesc condiția. Numai că acolo, instructorul nu m-a făcut să progresez deloc în trei luni căci după ce tăiasem la traforaj o componentă a planorului, tot șlefuiam și tot șleguiam cu glaspapir și nu se mai termina. El era tare nemulțumit. Nu numai de mine era nemulțumit, ci de toți copiii. Eu am gândit că din vreo cincisprezece câți eram or fi treisprezece nepricepuți, dar doi dintre noi erau buni. Numai că niciunul nu-l satisfăcea pe instructor. Eu am luat hotărârea să plec de acolo și să merg la Cercul de pictură.
La Cercul era domnișoara BUMBURICI pe post de instructor. M-a impresionat la domnișoara BUMBURICI dorința sa de a ne considera pe toți talentați, dornici să învățăm și răbdarea cu care ne explica și ne ajuta să facem lucruri interesante mi-a dat mie mult curaj să fac lucruri pe care dealtfel, fără să fi fost la acel cerc, nu le-aș fi făcut în vecii-vecilor.
Am învățat să fac capete de păpuși folosind tehnica papier-mâché. Am învățat să fac desene gen mozaic folosindu-mă de coji de ouă pisate li lipite pe carton pentru a simula bucățelele de piatră. Am învățat că atunci când încep un lucru, trebuie să-l fi planificat în toate detaliile mai înainte, pentru a-l termina fără prea multe reveniri pe traseu. Am încept să lucrez la un obiect cu care participam la un concurs organizat de revista pentru copii LUMINIȚA, concurs intitulat Așa-i la noi. Eu am făcut o casă cu curte, cu gard, din placaj, ceva din zona mea, căci semăna cu casa unui vecin. Când s-a anunțat rezultatul, eu am luat o mențiune, care a însemnat participarea la o excursie la Muzeul Peleș.
Am fost martorul când domnișoara BUMBURICI a vorbit în limba franceză cu niște copii și nu oricum, ci recitând versuri ale unui poet clasic francez, căci versurile aveau rime perfecte. Nu am înțeles atunci cine este domnișoara BUMBURICI, dar mult mai târziu mi-am dat seama că domnișoara BUMBURICI precis făcuse parte din aritocrația românească, avusese un statut, niște resurse de trai speciale, dar venind comunismul a pierdut totul și ea trebuia să trăiască. De la vechea poziție, a trecut la a lucra la Cercul de pictură de la Casa pionierilor din Pitești. Eu cred că a fost ceva mare la București pe vremuri, probabil profesoară pe la vreo universitate, căci era prea bine pregătită ca să fie doar o instructoare la noi la pionieri. Se vedea de la o poștă că avea cultură, că știa multe, că avea multe clase peste ceea ce trebuia să știe o instructoare de la un cerc de pionieri.
(17 februarie 2023)
La Cercul era domnișoara BUMBURICI pe post de instructor. M-a impresionat la domnișoara BUMBURICI dorința sa de a ne considera pe toți talentați, dornici să învățăm și răbdarea cu care ne explica și ne ajuta să facem lucruri interesante mi-a dat mie mult curaj să fac lucruri pe care dealtfel, fără să fi fost la acel cerc, nu le-aș fi făcut în vecii-vecilor.
Am învățat să fac capete de păpuși folosind tehnica papier-mâché. Am învățat să fac desene gen mozaic folosindu-mă de coji de ouă pisate li lipite pe carton pentru a simula bucățelele de piatră. Am învățat că atunci când încep un lucru, trebuie să-l fi planificat în toate detaliile mai înainte, pentru a-l termina fără prea multe reveniri pe traseu. Am încept să lucrez la un obiect cu care participam la un concurs organizat de revista pentru copii LUMINIȚA, concurs intitulat Așa-i la noi. Eu am făcut o casă cu curte, cu gard, din placaj, ceva din zona mea, căci semăna cu casa unui vecin. Când s-a anunțat rezultatul, eu am luat o mențiune, care a însemnat participarea la o excursie la Muzeul Peleș.
Am fost martorul când domnișoara BUMBURICI a vorbit în limba franceză cu niște copii și nu oricum, ci recitând versuri ale unui poet clasic francez, căci versurile aveau rime perfecte. Nu am înțeles atunci cine este domnișoara BUMBURICI, dar mult mai târziu mi-am dat seama că domnișoara BUMBURICI precis făcuse parte din aritocrația românească, avusese un statut, niște resurse de trai speciale, dar venind comunismul a pierdut totul și ea trebuia să trăiască. De la vechea poziție, a trecut la a lucra la Cercul de pictură de la Casa pionierilor din Pitești. Eu cred că a fost ceva mare la București pe vremuri, probabil profesoară pe la vreo universitate, căci era prea bine pregătită ca să fie doar o instructoare la noi la pionieri. Se vedea de la o poștă că avea cultură, că știa multe, că avea multe clase peste ceea ce trebuia să știe o instructoare de la un cerc de pionieri.
(17 februarie 2023)
No comments:
Post a Comment