Elena MĂNESCU a fost colega mea de facultate, dar ea era șefa de la cealaltă grupă, căci seria noastră de studenți, era formată din două grupe. Lui Elena MĂNESCU i se zicea Lenuș. Multă lume a crezult că este fiica lui Manea MĂNESCU, deși dacă era întrebată ea spunea că nu este fiica lui Manea MĂNESCU, ci este doar o coincidență de nume. Lenuș era o studentă foarte bună, era iubită de colegii ei, pentru că știa cum să gestioneze condica de prezență, fără să-și supere colegii.
Comparativ cu alte colege, Lenuș era o studentă elegantă, deși bucureștenii se purtau mai deosebit față de noi cei din provincie, ea nu făcea diferența. În anii de facultate cât am fost colegi, nu am schimbat prea multe texte cu Lenuș, pentru că noi veneam din lumi diferite, aveam concepții de viață diferite și vedeam lumea în culori cu totul diferite. Eu o apreciam pentru că știa să vorbească cu profesorii, căutând de fiecare dată să-și apere colegii, care erau mai timizi și care nu îndrăzneau să ridice ochii în fața profesorilor.
De la terminarea facultății nu am mai știut nimic de Lenuș, dar la întâlnirea de 10 ani când ne-am revăzut, era neschimbată. În studenție știam că a plecat căsătorită și am întrebat-o ce mai afce soțul ei, iar ea mi-a răspuns că a rupt răul de la rădăcină. Mi-a rămas în minte expresia și ori de câte ori mergeam la ICI și mă gândeam la o întâlnire cu Lenuș îmi venea în minte propoziția cu răul rupt de la rădăcină. Nu am mai întâlnit-o decât de vreo două ori pe la ICI, dar era foarte ocupată. Am schimbat câteva cuvinte. Lenuș era neschimbată, exact ca în vremea studenției noastre, luminoasă, veselă, dinamică și elegantă, exact așa cum am știut-o de la început și exact cum m-a impresionat, căci avea stofă de șefă de care asculta gloata.
(17 februarie 2023)
(17 februarie 2023)
No comments:
Post a Comment