Iulian SATRAN era inginer de sistem în Centrul de calcul al ASE, în vremea când eu mi-am început activitatea mai întâi de analist acolo în decembrie 1970. Stătea la un birou mititel, parcă avea numărul 105 și acolo nu era prea cald, că iarna inginerul Iulian SATRAN stătea îmbrăcat cu o haină de blană, un Delon, cum se zicea în epocă.
Pe vremea aceea nu exista internet ca acum, iar documentația despre calculator nu era accesibilă oricui și cei care aveau acces la acea documentație dacă puneau mâna pe ea, nu o scăpau din mână, căci era șansa lor de a fi importanți și de a rămâne importanți, căci lumea ar fi apelat la ei să dea asistență, căci numai cine avea documentația știa să depaneze corect programele, care erau bântuite de tot felul de erori, căci programatorii din vremurile acelea, nu erau ca programatorii din ziua de azi, căci nici limbajele și nici compilatoarele de atunci nu erau ceea ce sunt limbajele de programare și compilatoarele din ziua de azi.
Pe vremea aceea nu exista internet ca acum, iar documentația despre calculator nu era accesibilă oricui și cei care aveau acces la acea documentație dacă puneau mâna pe ea, nu o scăpau din mână, căci era șansa lor de a fi importanți și de a rămâne importanți, căci lumea ar fi apelat la ei să dea asistență, căci numai cine avea documentația știa să depaneze corect programele, care erau bântuite de tot felul de erori, căci programatorii din vremurile acelea, nu erau ca programatorii din ziua de azi, căci nici limbajele și nici compilatoarele de atunci nu erau ceea ce sunt limbajele de programare și compilatoarele din ziua de azi.
Când am rulat niște programe, am avut niște erori și mi-a fost destul de greu să accept cum diferiți indivizi care avuseseră acces la documentație îmi vorbeau de sus, doar că citiseră câteva pagini. Cineva mi-a zis că cel mai bine era să merg la inginerul Iulian SATRAN că el mă va lămuri.
Aveam un pic de teamă să merg la inginerul Iulian SATRAN, căci el era o somitate în ale ingineriei de sistem și de departe era cel mai priceput. Nu exista niciun secret al calculatorului IBM 360 pentru acest om. Mi-am luat inima în dinți și am mers la el. Aveam imprimanta unde dădusem opțiunea OBJ și mi se listase ceea ce compilatorul genera ca secvențe de program scrise în limbaj de asamblare. Sub acele secvențe se aflau conținutul celor 16 registre ale calculatorului.
Am bătut la ușă, al intrat, am salutat. Inginerul Iulian SATRAN lucra la ceva. Am așteptat. S-a ridicat de la birou și a venit spre mine. Eram destul de temător că-l deranjez pe acest om atât de ocupat cu chestiuni mai importante decât ceea ce aveam eu, credeam. M-a întrebat care este problema. Am arătat imprimanta. Iulian SATRAN a luat un pix cu pastă și mi-a arătat pas cu pas ceea ce face. Era foarte clar ceea ce spunea. M-a atenționat că mă învață cum să localizez eroarea și s-o fac singur din acea clipă încolo. A încercuit conținutul unui registru. A încercuit o secvență dintr-un șir tipărit la imprimantă. A făcut o scădere în baza 16 și mi-a zis că a obținut deplasarea. A plimbat pixul pe textul obiect generat de compilator până a găsit acea deplasare. În acest fel a stabilit instrucțiunea care-mi producea durerea de cap și care făcea ca programul să nu finalizeze execuția. Era acolo și un cod. Cu mâna lui, inginerul Iulian SATRAN a scris câteva codurio și cauze asociate lor, acele coduri corespundeau celor mai frecvente erori. Așa l-am cunoscut eu pe Iulian SATRAN, cel care după câțiva ani a plecat în Israel și a lucrat în informatica de vârf, căci era un specialist adevărat, căruia niciunul din Centrul de calcul al ASE nu-i sufla în ciorbă.
(12 ianuarie 2023)
(12 ianuarie 2023)
No comments:
Post a Comment