Tanti ANICA era femeie de servici pe etajul al VI-lea din clădirea Facultății de Cibernetică. Ea venea la muncă dis de dimineață. Când noi soseam la seminariile care începeau la ora 7,30 birourile noastre erau lună. Mirosea a curat. Tanti Anica ștergea praful, mătura, șetrgea dulapurile, spăla geamurile, bătea covoarele. Nu trebuia să-i spună nimeni nimic, pentru că ea își știa meseria. N-am mai văzut vreodată o femeie atât de vrednică și de pricepută ca tanti ANICA. Era o femeie deosebit de respectuoasă. Eu eram foarte tânăr și felul în care îmi vorbea mă făcea să nu-i trec pe dinainte.
În aventurile mele politice, am fost și secretar BOB adjunct cu probleme organizatorice, ceea ce însemna printre altele ca în ziua repartiției studenților în producție să dau taloanele de mutare a studenților membri de partid de la organizația noastră de partid, către organizațiile de partid ale întreprinderilor unde ei mergeau în producție. S-a nimerit ca într-o astfel de zi soția mea să aibă o activitate care nu-i permitea să aibă grijă de Laur și de Anda, copilașii mei, drept care eu i-am luat cu mine în ASE. Am găsit sala 2302 liberă, deși era proaspăt văruită, i-am dus acolo. Le-am dat acuarele, pensule și foi de hârtie și le-am zis să deseneze și să fie cuminți. Or fi desenat ei cât or fi desenat, or fi fost ei cuminți cât or fi fost, dar probabil s-au plictisit. Au pus apă în păhărele, au pus vopsele în apă și au băgat hârtii în apă, după care au început să arunce pe pereți.
Pentru că se zugrăvise recent în clădire, au venit în inspecție rectorul, profesorul Ilie VĂDUVA și cu prorectora Viorica NECULAU. Au intrat și în sal 2302 unde i-au găsit pe copilașii mei desăvârșind dezastrul. Rectorul, profesorul VĂDUVA i-a întrebat ai cui sunt. A discutat cu ei foarte frumos și a plecat. Când m-am întors eu, băiatul mi-a spus că a fost acolo un nene rector, care a discutat cu ei și care i-a lăsat să se joace în continuare. A venit ceva mai târziu tanti ANICA și a făcut curățenie, a adus din nou zugravii și au reparat ceea ce stricaseră copilașii mei. M-am dus a doua zi la rectorat să-mi cer scuze. Rectorul, profesorul Ilie VĂDUVA care era informatician ca și mine și care avea să publice cărți de COBOL celebre, a vorbit primul și zâmbind mi-a zis că am copii frumoși și cuminți, ceea ce m-a mirat. Știind căî eu mai aveam documentație de colo și de colo pe care i-o mai dădeam s-o copieze la xeroxul ASE, mi-a zis că dacă mai am ceva noutăți să le aduc la cabinet. Atâta tot a fost. Mă gândeam ce înseamnă să fii un om inteligent și să știi să te porți cu niște copilași. Mare lucru!
Tanti ANICA m-a scos din încurcătură fără niciun zgomot. Sunt sigur că dacă afla șeful meu de catedră, ani în șir ar fi trâmbițat despre acea întâmplare. Ea era o femeie discretă, o adevărată doamnă!
(16 ianuarie 2023)
(16 ianuarie 2023)
No comments:
Post a Comment