Eu îi spuneam simplu: Ionel. Era un verișor primar al meu, mai mare decât mine cu vreo șase ani. M-a impresionat Ionel pentru tenacitatea și dăruirea lui de a fi cel mai bun pe meseria lui. Viața l-a încercat din greu, căci a fost lovit de o boală degenerativă care se manifesta prin scăderea posibilității de a-și folosi picioarele. la început s-a deplasat mai greu. Apoi a folosit bastonul. Apoi a mers sprijinit. După aceea nu s-a mai deplasat decât în cărucior. Eu nu am reușit să înțeleg despre ce era vorba. În mahala se vorbea de un blestem care s-a năpustit asupra lui, căci cineva de la ei a greșit cumva și cineva s-a dus la o vrăjitoare și aceasta a lansat acel blestem, care a căzut pe un nevinovat, căci așa se zice în popor. Era o explicație ușor de dat și fără a o judeca prea profund, o accepta lumea cât ai clipi, căci era mai ușor să se găsească o astfel de explicație, din moment ce medicina era neputincioasă.
Ionel m-a impresionat căci în fiecare dimineață când plecam la liceu, îl prindeam din urmă, el plecând mult mai devreme spre autobuz, dar din cauză că mergea mai greu, îl depășeam. Prin clasa a XI-a a mea, l-am văzut pe Ionel mergând cu bastonul. Când am venit de la facultate în vacanță prin anul al III-lea, Ionel stătea pe bancă la poartă. Am trecut strada la el și am discutat, ba de una, ba de alta. Nu am discutat despre boala lui, căci nu-mi stătea în caracter. Cred că dacă el ar fi vorbit, l-aș fi ascultat, dar doar atât.
Își petrecea timpul citind. El era însurat și avea doi băieți cuminți, de care ocupa cu mare atenție. Pe nevasta lui o vedeam cum trebăluia și se înțelegeau din priviri. Nu i-am văzut niciodată nici văitându-se, nici certându-se. Ionel ținea bine cârma corabiei și devenise foarte calm, deși pe unii suferința îi face mult mai încordați și le schimbă temperamentul făcându-i mai certăreți. La el nu era așa. L-am admirat pe Ionel pentru că era un om demn, care ținea la meseria lui, deși era pensionat, dar avea legături cu colegii lui, care treceau pe la el destul de des.
După ce le-a demolat casa, au fost mutați într-un bloc din zona străzii Negru Vodă din Pitești și pentru că socrii mei stăteau tot pe acolo, l-am reîntâlnit pe Ionel stând pe bancă la soare. Am discutat cu el. Nu-i mergea deloc bine, dar ca om era neschimbat și avea planuri mari de viitor. După Revoluție, tumultul evenimentelor a făcut să am un alt ritm de lucru și nu l-am mai văzut pe Ionel. La un moment dat mi-a zis soacra mea că a plecat dintre noi, la fel de discret și de demn cum a fost toată viața lui.
(18 martie 2023)
(18 martie 2023)
No comments:
Post a Comment