Negocierea este cel mai dificil aspect și un cumpărător fără experiență are toate șansele de a obține un preț dezastruos pentru el.
Cumpărătorul trebuie să facă dovada că:
- are obiective precise;
- spune ce trebuie;
- știe ce vrea;
- apreciază apartamentul;
- nu intră în detalii nesemnificative;
- nu este disperat;
- are oarece experiență în problemă;
- respectă pe vânzător;
- știe să facă față.
Cumpărătorul înainte de a vizita și deci de a negocia ceva pune întrebări legate de:
- zonă;
- mijloace de transport;
- etaj, liftș
- liminozitatea scării;
- balcoane;
- anvelopare;
- poziție față de punctele cardinale;
- tipul apartamentului;
- finisaje;
- condiții de eliberare;
- acte;
- sarcini, ipotecă, partaj.
La vizionare, cumpărătorul va evalua dacă ceea ce i-a fost prezentat corespunde cu realitatea. El va scoate telefonul și va verifica punctele cardinale. Va evidenția toate neconcordanțele dintre cele zise și cele reale, pentru că el are totul notat într-un carnețel.
Va discuta și despre preț. Va lăsa dialogul deschis, în ideia că dacî proprietarul are un alt client care îi oferă mai mult sau dacă se grăbește să vândă liniștit apartamentul, că el, clientul mai are de văzut alte câteva oferte, aceasta fiind abia la început. În acest fel vânzătorul își dă seama că nu are în față un cumpărător disperat. Clientul va spune că în 2-3 zile va viziona toate ofertele și în ziua X la ora Y îl va suna și-i va da rezultatul, legat de continuarea discuțiilor, numai dacă prețul spus nu este fixat și nenegociabil. Se vor face schimburi de telefoane, eventual cu acordul celui de la agenție, care de regulă nu-l va da de teamă să nu piardă el afacerea din mână.
Cumpărătorul trebuie prin îmbrăcăminte, limbajul nonverbal, prin tot ceea ce face, să arate că este determinat să-și rezolve problema cu seriozitate, dar că cere seriozitate și din celelalte părți. El trebuie să spună exact că la următoarea discuție ce precede mersul la njotariat va fi însoțit de avocat, pentru că el dorește o afacere adevărată, corectă, legală și fără probleme ulterioare.
Cine are banii prin conturi, nu trebuie să distrugă depozite decât în ziua când se încheie actul de vânzare-cumpărare, iar precontractul cu clauze clare trebuie să-l ocrotească pe cumpărătorul care dă un avans în prealabil, avans care trebuie să fie decent, încât cel ce-l dă să nu moară de oftică, dacă.
Negocierea cumpărării unui apartament se face în mai multe întâlniri. De fiecare dată, cumpărătorul trebuie să arate că știe despre ce este vorba și nu lasă loc la nicio șmecherie, mai ales în ceea ce privește legalitatea tranzacției și mai ales actele de proprietate. Trebuie făcută o afacere numai și numai cu acte complete, respectând legea oricărei vânzări - cunmpărări. Orice alt mod de o așa-zisă înțelegere miroase a escrocherie și cine scoate banul, va fluiera a pagubă. Acum sunt mulți aventurieri, tipi care n-au muncit o zi și care se cred peste măsură de deștepți și îi cred pe alții foarte tâmpiți. Nenorocirea este că uneori ei au dreptate.
Cumpărătorul trebuie să facă dovada că:
- are obiective precise;
- spune ce trebuie;
- știe ce vrea;
- apreciază apartamentul;
- nu intră în detalii nesemnificative;
- nu este disperat;
- are oarece experiență în problemă;
- respectă pe vânzător;
- știe să facă față.
Cumpărătorul înainte de a vizita și deci de a negocia ceva pune întrebări legate de:
- zonă;
- mijloace de transport;
- etaj, liftș
- liminozitatea scării;
- balcoane;
- anvelopare;
- poziție față de punctele cardinale;
- tipul apartamentului;
- finisaje;
- condiții de eliberare;
- acte;
- sarcini, ipotecă, partaj.
La vizionare, cumpărătorul va evalua dacă ceea ce i-a fost prezentat corespunde cu realitatea. El va scoate telefonul și va verifica punctele cardinale. Va evidenția toate neconcordanțele dintre cele zise și cele reale, pentru că el are totul notat într-un carnețel.
Va discuta și despre preț. Va lăsa dialogul deschis, în ideia că dacî proprietarul are un alt client care îi oferă mai mult sau dacă se grăbește să vândă liniștit apartamentul, că el, clientul mai are de văzut alte câteva oferte, aceasta fiind abia la început. În acest fel vânzătorul își dă seama că nu are în față un cumpărător disperat. Clientul va spune că în 2-3 zile va viziona toate ofertele și în ziua X la ora Y îl va suna și-i va da rezultatul, legat de continuarea discuțiilor, numai dacă prețul spus nu este fixat și nenegociabil. Se vor face schimburi de telefoane, eventual cu acordul celui de la agenție, care de regulă nu-l va da de teamă să nu piardă el afacerea din mână.
Cumpărătorul trebuie prin îmbrăcăminte, limbajul nonverbal, prin tot ceea ce face, să arate că este determinat să-și rezolve problema cu seriozitate, dar că cere seriozitate și din celelalte părți. El trebuie să spună exact că la următoarea discuție ce precede mersul la njotariat va fi însoțit de avocat, pentru că el dorește o afacere adevărată, corectă, legală și fără probleme ulterioare.
Cine are banii prin conturi, nu trebuie să distrugă depozite decât în ziua când se încheie actul de vânzare-cumpărare, iar precontractul cu clauze clare trebuie să-l ocrotească pe cumpărătorul care dă un avans în prealabil, avans care trebuie să fie decent, încât cel ce-l dă să nu moară de oftică, dacă.
Negocierea cumpărării unui apartament se face în mai multe întâlniri. De fiecare dată, cumpărătorul trebuie să arate că știe despre ce este vorba și nu lasă loc la nicio șmecherie, mai ales în ceea ce privește legalitatea tranzacției și mai ales actele de proprietate. Trebuie făcută o afacere numai și numai cu acte complete, respectând legea oricărei vânzări - cunmpărări. Orice alt mod de o așa-zisă înțelegere miroase a escrocherie și cine scoate banul, va fluiera a pagubă. Acum sunt mulți aventurieri, tipi care n-au muncit o zi și care se cred peste măsură de deștepți și îi cred pe alții foarte tâmpiți. Nenorocirea este că uneori ei au dreptate.
(04 iunie 2017)
No comments:
Post a Comment