Magister,
Aseară, 18 iunie 2017, v-am văzut în compania lui Ion Cristoiu, cel care i-a fost sfetnic de taină prietenului Dumneavoastră, care v-a umplut de tot binele din lume, pe durata mandatelor sale prezidențiale. Pe toată durata dialogurilor, interesante cumva, m-am tot întrebat dacă vreo clipă veți spune exact ceea ce-mi doream să aud, în legătură cu micul Titulescu, discipolul Domniei Voastre. Adică, îmi doream să recunoașteți că nicio clipă nu v-ați fi închipuit să vedeți de la Victor Viorel Ponta, micimea de azi. El era numit cândva, printr-o exagerare de fabulă, micul Titulescu, deși contemporanul meu nu avea nimic care să-l recomande la o astfel de comparație, în afară de ochelari. Despre trăsăturile feței, datorită privirii inexpresive a contemporanului meu, asocierea devine mult prea forțată, ca să nu spun falsă.
Magister,
Știu că vă purtați recunoștință veșnică unul altuia. El pentru că a fost introdus de Domnia Voastră în marea politică, alcineva nesemnându-i vreun cec în alb în vecii-vecilor. Domnia Voastră, la rândul Vostru îi purtați exact aceeași recunoștință pentru că el pe funcția de prim-ministru, în acea nefericită seară de 20 iunie 2012, V-a fost alături trup și suflet, manifestându-și atașamentul față de Magistrul lui, unicul lui Magister.
Magister,
Sunt trist, chiar foarte trist, căci discipolul Dumneavoastră arată în aceste zile exact ceea ce n-aș fi vrut vreodată să văd de la un om politic care a fost prim-ministru, președinte de partid și candidat la președinție, exact ca Dumneavoastră, cu rezultate exact da Dumneavoastră, să coboare de pe soclu, făcând un gest pe care sunt sigur că la deprins prin mahalalele Bucureștilor, de a lovi mâna care i-a dat o bucată de pâine prin demisiile pe rețelele de socializare, nebărbătești, dar facile și grozave.
Cu mult respect, un individ care nu i-a apreciat niciodată pe cei ce nu au construit autostrăzi în țărișoara noastră dragă, scumpă, frumoasă, dar rămasă în feudalismul timpuriu.
ivan (cu litere mici)
(19 iunie 2017)
No comments:
Post a Comment