Apare întrebarea firească: premierul care pierde sprijinul politic mai are dreptul și onoarea de a rămâne premier sau trebuie să demisioneze. Atât timp cât legea nu este clară în această speță, ar trebui ca toate partidele să-și dea cu părerea prin vot, răspunzând la această întrebare. Se vede că în afară de PSD toate partidele pozează în fecioarele neprihănite și arată cu deștiul spre PSD să-și rezolve problema. În mod normal, toți ar fi trebuit să condamne, din principiu, pe cel ce rămâne în funcție și nu-și dă demisia, după pierderea sprijinului politic. Aceasta, pentru a apăra nu PSD-ul, ci un principiu de moralitate, de onoare și democratic, să zicem. Poziționarea de față arată:
- bălteală;
- mocirleală;
- bălăceală;
- moleșeală;
- păcăleală;
- damblageală.
Contactele cu UDMR au dus la activarea unor solicitări și toți au sărit ca arși, drept patrioți ce se află. Chestia cu nevânzarea țării la unguri a reînviat pe buzele oamenilor, fără a pune în simetrie golirea munților spre austriecii de la Holzindustrie Schweighofer, care tot vânzare de țară se cheamă, dar cu camioanele, ritmic, constant, tenace și pe nimic.
În opinia mea, moțiunea de cenzură de mâine nu este a PSD-ului, ci a unui principiu, valabil pentru toți, în virtutea căruia, premierul care rămâne fără sprijin politic trebuie să demisioneze. Este o lecție de democrație la care nu subscriu cei temători că atunci când și ei vor fi premieri fără sprijin politic, ar dori să se baricadeze în Palatul Victoriei și să rămână acolo până la adânci bătrânețe, fericiți, ineficienți, îmbuibați, dedulciți, suficienți, aroganți, decidenți și pătimași. Numai azi nu este miercuri ora 11,00 și vot, tot, bot, lot, cot și hoit. Era să zic not și hot, dar nu sună dacic, mânz, brânză, viezure, lift, știft, drift.
(20 iunie 2017)
No comments:
Post a Comment