Dreptul de autor în mediul online

O organizație pe care deja o suspectez că devine pe zi ce trece un jandarm al popoarelor, a început să bage bățul între ulucile gardului în ceea ce privește drepturile de autor din mediul online. Internetul, canalul youtube și rețelele de socializare au fost făcute pentru oamenii liberi, care vor în mod liber să schimbe informații între ei. Din când în când apar niște neica-nimeni care încearcă să tragă spuza pe turta lor, supradimensionându-se și autointitulându-se autori, care își cer drepturile. Ei se bagă singuri în seamă postând tot felul de bazaconii în mediile online free și după aceea doresc să perceapă drepturi de autor. Mi se pare o mare măgărie, din moment ce ei, în măreția lor sublimă, au tot ce trebuie pentru a-și dezvolta aplicații proprii, unde cei interesați capătă drept de accesare după ce plătesc în prealabil. Nimeni nu-i obligă să posteze așa-zisele lor creații în mediile online free. Ei o fac pentru a fi cunoscuți și în loc ei să plătească pentru o celebritate câțtigată grație circulației libere a informațiilor pe rețele de socializare sau pe you tube, au nerușinarea să solicite ca alții să le plătească lor. Eu zic, că ar trebui ei să mă plătească pe mine să-i suport cu mediocritățile lor stridente, la o adică. Am identificat următoarele soluții:

• sunt persoană care dorește să intre în mediul virtual cu conținut digital original, fără a dori să obțin din aceasta un câștig; eu vreau să-mi promovez ideile; în acest sens, mi-am creat un cont pe facebook la adresa http://facebook.com/ionivan1947; am cumpărat cu bani un domeniu și plătesc găzduire pentru ceea ce se găsește la adresa http://www.ionivan.ro, dar am și un blog al cărui conținut digital se găsește la adresa http://ionivan1947.blogspot.ro; în concepția mea, tot ceea ce fac și este stocat de mine instantaneu, cân am chef și cu autocenzură, este fără costuri din partea oricui dorește să consulte; dacă voi fi citat este OK, dacă unii preiau fără să citeze este tot OK; eu sunt conștient că sunt în stare să fac mâine niște lucruri de o mie de ori mai bune decât cele făcute azi;
• vreau să scriu ceva special, către un grup țintă dedicat; în acest sens se organizează conferințe, simpozioane, se construiesc aplicații web care gestionează, deci controlează conținutul digital sub toate aspectele, inclusiv sub aspectul drepturilor de autor; eu doar realizez materialul, îl trimit acolo, ei îl validează și dacă materialul corespunde cerințelor, va fi acceptat și va fi postat de ei în condițiile pe care eu le cunosc și le accept; dacă ceea ce eu am realizat este solicitat, respectivii care se ocupă de gestiunea aplicației web, îmi vor plăti drepturile de autor ce mi se cuvin, în condițiile pentru care eu mi-am dat acceptul;
• doresc să elaborez o carte pentru care estimările mele arată că va avea succes; o anunț pe rețele de socializare, indic coordonatele acesteia și acum există condiții propice și mai ales ieftine de a realiza multiplicarea la cerere pe tiraj de mici dimensiuni, la prețuri decente; pe măsură ce am comenzi, trimit exemplarele, îmi sunt plătite; combin avantajele folosirii mediilor virtuale de a promova conținutul meu digital, iar drepturile de autor sunt păstrate prin ISBN-ul materialului tipărit și cu atenționarea care se află pe o pagină de gardă a cărții tipărite;
• eu doresc să-mi fiu propriul meu stăpân al producțiilor pe care vreau să le introduc așa cum vreau eu, fără nicio opreliște în mediul virtual; ăn acest sens îmi achizitionez un domeniu care costă; merg la bancă și-mi creez niște conturi cu diferite valute și asigur securizarea tranzacțiilor de plăți on-line; integrez conținutul mei și opțiunea de plată într-o aplicație securizată, încât conținutul meu cel original, prețios și sublim să fie 100% protejat; nu este nevoie ca altcineva să-mi protejeze creațiile mel, dacă chiar cred că ceea ce fac eu sunt niște creații și nu aiureli din care eu vreau să-mi câștig existența păcălind pe cât mai mulți posibili tipi care în fugă nu verifică măsura în care eu sunt șmecher și profitor.

Se observă că ori de câte ori ceva merge, pac! se bagă și statul care nu a făcut nimic să ciugulească și el oarele. În cazul conținutului digital se încearcă deturnarea semnificației acestuia. Internetul este un altfel de aer, prin care mintea respiră liber, așa cum plămânii respiră folosind aerul și nu s-a găsit niciun idiot să pună preț pe respirații, deși preț pe apă deja s-a pus, dar acolo se justifică un pic, pentru că sunt costurile cu conductele, cu ridicarea la etajele din bloc și mai ales la asigurarea calității apei. Cred că și în cazul conținutului digital există soluții. Cine vrea protejarea conținutului, să plătească. Să existe aplicații web unde se plătește o taxă pe o anumită perioadă. Cine vrea, pune acolo conținut digital. I se asigură securizarea, în ideia că nu se copiază ceea ce se pune acolo și nu se propagă către alte direcții. Mai mult, dacă respectivul conținut digital este solicitat, cei ce-l solicită sau îl citesc sau îl ascultă, scot banul și plătesc. Sunt sigur că un astfel de tip de aplicație nu va rezista nici 3 zile, pentru că nimeni nu cumpără brânză fără să guste din ea, să fie clar. Nu s-a inventat acel nu știu ce care să merite banul gros, ca fiind conținut digital, căci astfel de construcții nu au autenticitate și lumea plătește să vadă lucruri pe viu, să socializeze și să stea în lux.

(10 iunie 2017)