Iile surogat

Am văzut că în ziua de 24 iunie este Ziua internațională a iei românești. Este o inițiativă frumoasă de a promova exact ceea ce ne definește ca popor și anume ia, frumoasa ie, despre care toată lumea știe că este rezultat al creației femeilor vrednice care intră în alcătuirea poporului nostru cu talentul, cu dăruirea, cu priceperea și cu dârzenia lor.

Numai că industria neromânească, desigur, că industrie românească nu mai avem s-a grăbit să producă cămăși, bluze în stilul iilor românești, drept care deja piața de țoale a fost inundată de surogate care se caracterizează prin:

- preț destul de piperat;

- lipsă de imaginație;

- producție de masă;

- lucru mecanizat;

- calitate slabă;

- neoriginalitate;

- cusături prea regulate;

- puncte altfel.

De la o poștă se vede că piața are astfel de produse care reflectă nimic altceva decât:

- lăcomia producătorilor;

- nesimțirea comercianților;

- apelul la surogate;

- stoparea autenticului;

- distrugerea tradițiilor;

- sufocarea talentelor.

O bluzușoară, care de altfel n-ar costa mai mult de 30 de lei din cauza calității jalnice a materialului, simplității croiului, își triplează prețul doar pentru că are câteva cusături pe muște, cum se zice, aplicate la gât, pe piept și la mâneci.

Nu apreciez iile surogat pentru că ele nu au suflet, nu au viață și nu poartă în ele dragostea celei care ar fi trebuit s-o facă, cu migală și cu gust, în orele nenumărate de lucru cu ață și cu mii de împunsături de ac. Iile surogat, dacă sunt întoarse pe dos, nu au acele noduri care arată că creatoarea lor ar fi trebuit sp nu lucreze cu mosorul și cu suveica, ci cu acul, unde firul de ață nu este kilometric. Sunt sigur că moda iilor surogat va dispare în 2 - 3 ani pentru că ce este ca val, tot ca valul trece, ele nereprezentând o revoluție în materie. 

(27 iunie 2017)