CSIE'50 - Promoția de aur

Promoția 1977 de la Secția de Cibernetică Economică a Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică din cadrul ASE este în opinia mea promoția de aur a acestei facultăți pentru că:

- a fost formată din studenții cei mai buni;

- planul de învățământ era perfect structurat;

- atunci se făcea carte adevărată;

- la un nivel de exigență sporit, frezultatele era sus;

- studenții știau ce vor de la ei și munceau din greu;

- spiritul creator era în floare printre studenți;

- mulți dintre cercetători țineau ore la ei;

- aveau frecvență excelentă la cursuri și seminarii;

- lucrau multă informatică, deși erau la cibernetică;

- aveau priviri vioaie, ceea ce denotau inteligență;

- își vedeau de treaba lor și studiau în bibliotecă;

- cei de la cămine erau exemple pentru toți.

Despre această promoție am ceva mai multe de spus, pentru că am avut seminarii de programare în limbajul FORTRAN la una dintre grupele ei. Din start spun că nu am avut niciodată probleme cu programele care trebuiau scrise și rulate de acești studenți. Se întreceau între ei pentru a scrie programe dintre cele mai frumoase. Comentariile pe textele lor sursă erau extrem de productive. Fără să greșesc, probabil și ei au contribuit la direcționarea mai mai fermă spre managementul calității software, deoarece cu ei nu se scriau orice fel de programe, ci programe ce aveau germeni de optimizare, având îmbunătățiri în cascadă.

Mai am de scris ceva: când ei treceau în anul al V-lea, în practica de producție din vară, am mers cu o echipă formată din vreo 20 de studenți din această promoție, la CIPA Rm. Vîlcea și am numai cuvinte de mulțumire față de ei. Împreună cu ei am reușit să culeg pe foi de programare din 15 în 15 minute niveluri ale parametrilor de la autoclavele din Secția de Policlorură de Vinil, pentru că aveam un contract de optimizare cu aceștia și pentru a face o modelare ca lumea, care să dea o soluție în mediul real, aveam nevoie de date, de date, de multe date. Fără ei nu aș fi reușit să le obțin niciodată. Când am ajuns în București cu ele și după ce le-am prelucrat, am văzut pe ce mină de aur am pus mâna. Chestia este că aveam un contract de un milion de lei, ceea ce era enorm pe vremea aceea. Le repartizasem studenților o sumă pentru a arăta că ei au muncit cu adevărat. În acele vremuri nu exista o astfel de recompensă, căci se zicea că ei erau în activitatea anului școlar. Mi s-a tot zis să fac altceva cu banii aceia. Am zis că dacă nu le revin studenților, să fie vărsați la buget. A fost o experiență dureroasă pentru birocrația din ASE, căci era prima dată când se făcea un astfel de vărsământ. Și s-a făcut, pentru că o nedreptate față de acei tineri trebuia sancționată și eu m-am răcorit că am făcut ceva echivalent cu o sancțiune. După atâțea ani, acest episod îmi este viu în memorie și studenții aceia m-au ajutat enorm să fac un model de optimizare pornind de la realitate spre formalizare și nu de la o construcție în care să înghesui eu o realitate deosebit de complexă.

Am înțeles că pe 24 iunie 2017 într-o sală de la CSIE, foști studenți ai promoției de aur fac o întâlnire aniversară. Frumos, foarte frumos!

(12 iunie 2017)