Chibiții de pe margine sunt un fel de țațe care stau la gard sau la marginea șanțului, sprijinindu-se în sapă și bârfesc pe oricine trece în susul sau în josul uliței. În politică, tot așa se întâmplă, căci viața este privită nu ca o realitate a implicării directe, ci ca un spectacol, adică un show la o televiziune de noapte sau un tabloid oarecare.
În ceea ce se întâmplă în zilele acestea, când premierul Sorin GRINDEANU a pierdut sprijinul politic, este de-a dreptul halucinant. În orice democrație, într-o astfel de situație, premierul pleacă. Adică demisionează. Așa s-a întâmplat cu Margaret THATCHER în 1990. Or mai fi fost și alte situații, dar nu stau eu acum să dezgrop toți morții. Oricum, lumea de bun simț, așa procedează la pierderea sprijinului politic. În loc să ia poziție și să fie toți de acord că așa trebuie procedat, adică demisia, celelalte partide în afară de ALDE și PSD au concluzionat că puterea să-și rezolve problema, fără a zice nimic. Exact în spiritul nostru de chibiți de pe margine pe principiul: întărâtă-i drace, că și mie-mi place. De fapt se așteaptă la pândă ca PSD și ALDE să piardă puterea, totul stând în mâinile prezidentului Klaus IOHANNIS, în a numi un nou premier. Nu mi se pare întâmplător cine a citit textul moțiunii de cenzură. Nu mi se pare de loc întâmplător cine a citit textul moțiunii de cenzură. Nu mi se pare chiar de loc întâmplător cine a citit textul moțiunii de cenzură.
Aberațiile unui perdant de sâmbătă că el se și vede la putere cu sub 22% ai lui, arată lipsa de realism a celor care speră că votul popular nu contează, așa cum nu a contat în 2012 sau în 2015. Numai că a existat și o zi de 20 ianuarie 2017, ceva mai deosebită în raport cu ceea ce ne-am învățat noi.
(19 iunie 2017)
No comments:
Post a Comment