Cronica unui eșec anunțat

Am fost martorul unor rupturi din PSD de către niște isteți care chiar au crezut în stelele lor strălucitoare, deși erau de fapt nișe luminițe ale unor licurici rătăciți după poluare prin București. dacă privim în trecut:

• Victor Viorel PONTA a fost președinte de partid, a fost prim-ministru și însetat de putere, a pierdut alegerile prezidențiale, a pus umărul la destrămarea USL și a dat niște demisii în forme extrem de originale; să nu mai vorbim de doctoratul acela cu care s-a  de mizerie prin toată Europa, deși nu un chimist trebuia să-l evidențieze și nici Nature nu trebuia să-l facă de tot râsul, prin notorietatea factorului de impact uriaș de 41,458 pe cinci ani;
• Ilie SÂRBU, socrul lui Victor Viorel PONTA a fost artizanul unei construcții aiuritoare care a demarat cu un mariaj PDL+PSD și s-a finalizat cu un divorț spectaculos în durerea lui; unii dintre invidioși pe evoluția sa, spun că la o vânătoare și-ar fi pierdut oarece componente din făloșenie; alții zic că în decembrie 1989 ar fi închis ușile Catedralei din Timișoara să nu intre acolo revoluționarii încolțiți de armată și de securitate;
• Adrian NĂSTASE fost premier și el perdant în fața lui Traian BĂSESCU la prezidențialele din 2004 și care a făcut niște ani de pușcărie pentru niște fapte numai de completul de judecată bine definite, în urma cărora acesta și-a tras niște gloanțe care i-au pus serios viața în pericol; el reprezintă o pagină de istorie trecută și în niciun caz nu trebuie să joace rolul marelui învățat, având în vedere situațiile pe care le-a traversat; vreau să spun că în acea demonstrație cu operele de artă pe care le-a arătat jurnaliștilor, impresia creată a fost pentru mine mai mult decât jalnică; din tot ce au arătat imaginile, nu am remarcat 5 tablouri care să fie cu adevărat valoroase, adică pe gustul meu, dacă mă raportez că posesorul lor a fost premier și președinte de partid și ministru ani în șir;
• Dan VOICULESCU deși om matur, business-man de succes, a reușit performanța de a distruge o majoritate și de a arunca țara cu 100 de ani în urmă; a încercat el să dreagă busuiocul, dar răul deja a fost făcut; mortul de la groapă nu se mai întoarce; pentru tot și pentru toate a plătit cu ani grei de pușcărie; nici el nu a avut comportamentul unui boier, din moment ce s-a lăsat ademenit de cântecul de sirenă, crezând că slugile se vor așeza la masă cu boierii pe vecie; devenit soluție imorală, acesta a trebuit să iasă din scenă rapid; făcând altfel, a plătit;
• Sorin GRINDEANU este premierul pe care de câteva zile nu-l apreciez doar pentru faptul că a dat peste mâna celui care l-a adus în marea politică; în opinia mea, el se alătură corului nefericit al celor care au plecat cu bucăți din partid și care au sfârșit mizeravil de rău, pentru că cei pentru care trădează niciodată nu-l vor trata ca pe egalul lor; noi latinii și mai ales colegul meu Iulius CEZAR zicem: proditionem amo, sed proditores odi, adică cum ziceți voi românii, iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători.

Blestemul istoric, iată a revenit. Când să vină binele prin USL, binele a plecat. Când să vină binele după alegerile din 6 decembrie 2016, binele a plecat. În urmă a rămas pârjol, praf și pulbere. Acum știu, toate poartă un nume: mediocritatea. Cine arată cu degetul spre statul paralel, spre binom, spre sistem, recunoaște indirect calitatea absolut proastă a soluțiilor oferite la marile probleme, căci din nimic, nu are cum să iasă soluții geniale, fapte înălțătoare și intrarea în istorie. Cronica unui eșec anunțat este prin oamenii care generează eșecurile în cascadă, cu sau fără voia lor. Aceștia nu trebuie acuzați de nimic, pentru că ceea ce fac este doar ceea ce ei sunt în stare să facă, nimic altceva.

(16 iunie 2016)