Privitul în oglindă la români

Privitul în oglindă la români este un obicei monstros, dureros, lunecos și periculos. Românul când se uită în oglindă:

- nu se vede pe el;

- vede ceea ce vrea;

- admiră numai ceva;

- are gândul împrăștiat;

- este înfumurat;

- detestă adevărul;

- percepe alte culori;

- e rupt de realitate;

- se autoadmiră;

- cade în extaz;

- devine zmeu;

- nu mai aude;

- își pierde rațiunea.

Numai așa se explică deciziile halucinante pe care le luăm cu toții în momente cheie ale vieții noastre și care duc la interpretări de neînțeles pentru ei din jur. Mulți bărbați care se privesc în oglindă se văd Brad PITT și multe femei când se privesc în oglindă se văd Angelina JOLIE. Numai așa se explică tendința spre extravaganțe și excentricități ale multor compatrioți de-ai mei careși doresc vacanțe exotice, deși veniturile lor sunt mai mult decât modeste, haine de firmă sau mașini dintre cele mai sofisticate.

Este și mai trist atunci când cel ce se privește în oglindă vede vreo treizeci de indivizi trași la indigo, care îi crează imaginea de supraom gata să:

- facă singur lucrurile unei echipe;

- fie prezent în același timp în mai multe locații;

- aibă comportamente foarte diferite;

- subaprecieze pe toți cei din jur; 

- fie extrem de combativ, chiar virulent;

- se avânt în necunoscut pozând în erou.

În opinia mea, privitul în oglindă pentru noi, cei care provenim din țara numită România trebuie să pornească de la faptul că:

- nu avem nici o mie de km de autostradă;

- Europa este împânzită de cercșetori de aici;

- industria noastră este sublimă în inexistența ei;

- în afară de bordurizări n-am prea făcut altceva;

- trădările, vânzările sunt specialitatea casei;

- marile lucrări de infrastructură sunt tărăgănate;

- trenul merge cu sub 60 km la oră în medie;

- agricultura produce scump și puțin;

- se minte cum se respiră.

Am văzut în Macy's niște oglinzi care:

- lățesc;

- subțiază;

- strâmbă;

- urâțesc.

Oricum, nu avem noi oglinzi de Veneția, dar nici oglinzi mincinoase nu avem. Este numai o problemă a mentalului colectiv, de a nu vedea realitatea exact așa cum este și de a accepta lucrurile simple ca pe adevărate postulate, de la care să pornim și să mergem mai departe. În istorie am avut bărbați de stat devărați, oșteni viteși, femei muncitoare, bărbați care sfărâmau munții. Acum este o perioadă ceva mai vagă, în care non-valorile sunt prea zgomotoase și când liderii sunt cam obosiți și le lipsește și vlaga și le lipsește și elanul și le lipsesc și idealurile de a-i urni pe oameni să înfăptuiască lucruri mărețe, demne de un popor care a trecut prin istorie cu fruntea sus. Trebui numai ca privindu-ne în oglindă să ne vedem exact așa cum sunte, Dacă suntem grași să ne acceptă că suntem grași. Dacă suntem blonzi și ceva mai scunzi, să acceptăm că suntem blonzi și ceva mai scunzi. Dacă suntem la 60 de ani să nu ne mai falsificăm nici trecutul, nici prezentul și nici să nu ne mințim că suntem de 30 de ani, căci ceilalți 30 de ani vin năvalnic și necruțători peste noi. Când vom fi realiști și serioși, atunci vom avea și autostrăzi și spitale ca lumea și sistem educațional adevărat și valori.

(26 iunie 2017)