Piața muncii este avidă după forță de muncă ieftină și bine calificată. Firmele românești excelează în a găsi astfel de oameni și umblă cu oferte printre studenți. Facultățile nu mai sunt ceea ce au fost pentru că:
- au durată de doar 3 ani;
- sunt diluate;
- frecvența este opțională;
- unele materii sunt de umplutură;
- studenții merg și la taxă;
- interesează diplomele;
- e-learning este deja o realitate;
- Internetul este sursă excelentă de informare;
- studenții sunt altfel, au drepturi;
- elementele cantitative sunt dominante;
- sesiunile de examene conțin elemente aleatoare;
- meseriile oferite de producție n-au legătură cu școala;
- evaluările sunt preponderent prin grile.
Mulți dintre studenți lucrează full time și dau și ei pe la școală din când în când. Mulți dintre profesori nu agrează această stare și se comportă ca atare, ceea ce conduce la acumularea de credite de către studenți. În producție studenții învață lucruri pe care în niciun caz nu le deprind în facultăți. De multe ori facultățile rămân în urma exigențelor producției.
Sunt nenumărate situații în care studenții lucrează:
- să sprijine cu bani familia;
- să se întrețină pe ei;
- să întrețină familia unde părinții nu lucrează;
- să capete experiență;
- să aplice și teoria învățată în facultate.
În opinia mea, trebuie găsit un echilibru, în ideia că studentul trebuie să aibă contact cu producție, undeva către finalul, facultății, să consolideze prin practică ceea ce a învățat în teorie, fără însă a exagera în raționamentul că facultatea nu-l învață nimic. Este adevărat că dacă a ales o facultate doar să obțină o diplomă, clar că acolo nu va învăța ceea ce el face în producție, dar nici pretenții nu trebuie să ridice. Jobul full time este bun mai ales în vacanțe și în perioada dintre terminarea studiilor de licență și începerea unui master. Pe durata masterului, jobul full time se impune ca premisă a succesului pentru tot ce face respectivul la cursuri și mai ales la disertație.
(22 iunie 2017)
No comments:
Post a Comment